Поэт вознесся и уже поздно прощать прощения или что-то исправить.
Но, вспоминать - не поздно. Поэтому, мое посвещение написанно на его родном языке,
на языке Албинуцы - Пчёлушки и языке Мамы...
То есть, не на молдавском, как некоторые думают, а на румынском.
На языке, который начинается с той же буквой Р, что и русский.
Grig de pe Planeta verde
In noaptea ceia nu s-a cutremurat pamantul,
Doar cerul un pic s-a-ntunecat.
A plans doar codrul, dar mai ales,
Stejarii greu au frematat,
Iar iarba s-a inrourat de lacrimi
Canda Grig Vieru de pe Planeta verde a plecat,
Dar nu departe…
El a urcat in cerul vesnic
Ca sa se aseze langa-acei,
Ce-i adorara Versul, Alfabetul vesel,
Cu Albinuta, purtandu-l printer Zei,
Cand se afla in viata.
Azi vreu sa spun Poetului in soapta
Sa stea acolo, sus in cer
Sa-si odihneasca ochiul, talpa...
Caci iarba rasari-va plapanda iarasi
Peste al lui si peste al Mamei mormant divin.
Sa stai acolo, sus Poete,
Sa ne veghezi din cer mereu,
Iar verbul si pamantul pe unde el cantat-a,
Dupa etern cuvant si dupa slendoare…
De azi incolo, in veacuri va tanji mereu.