Acasa...

Светлана Гуцу
Acasa, de cite ori acasa...
Ma vad citind, scriind,
Cu capul aplecat spre masa
Uneori incet visind.

Prin crapatura de la usa
Mirosurile imi dau tircoale.
De peste tot, ma simt supusa...
De perna alba, de patul moale.

De mama ce-i pururi senina,
Ce le poarta mereu de grija.
Numai timpul e de vina,
Ca se primbla de 'acu-n cirja.

Acasa, de cite ori acasa...
Ma cheama nucul de la poarta.
Cu apa rece si aleasa
Si fintina de la poarta.

Caldarile jemaltuite
Insetate sint ades.
Cindva erau si ametite
Purtate  ici-cole ... cu interes.

Dar acum fara putere,
Fara pofta nu stiu cum,
In a vremii adiere
Zaresc fintina dinspre drum.

Singur mai sta de straja...
Si virtos se mai inalta,
Fumul din hogeag -o vraja
Geru'l vede si tresalta.

Acasa de cite ori acasa...
Misuna vesnicia.
Cindva atit de credincioasa
Imi fusese copilaria...

Cu ciresile furate,
Din gradini,din mahala,
Cu strigate pe insetate
" Mama, te rog nu ma mai chema....
                Acasa......."