In cana de cafea amara
I-mi giceste jucaus un soare
Pe Furatoarea frunzelor de afara
Toamna cu pistrui de floare
Jucind pe drumuri colorate
Pierzindu-se in covoare
Simti gindurile mele furate
De vint fin in aer purtate
Tot suflind caldura sa saraca
Ca cafeaua sa ramina ferbinte
Totusi nu putu sa taca:
"Inima ta sa stii nu minte"
Picatura pierduta pe buze
De cafea neagra-cafenie
Intreba: "care oare o sa fie
carare inimii asa confuza?"
Ea ma acoperi dulce si visatoare
Daruind sperantei caldura sa
Eu te iubesc cel mai tare
P.S vesinc verde toamna ta
autor Carolina Buimestru