(La mare - у моря)
(На румынском языке)
Nici floarea sakurei nu poate
Inmiresmata, din hau adinc sa-ti scoata,
Faptura ta, sa mergi,
Pasind agale, de parca ai vedea:
Valea Cristinei,
Ori, dulcea copilarie, cu fete dulci in cale
Si cu ciobanul, ce urca lin seara pe deal
Fara de bucium, dar cu mioare...
Pe sub salcamul plin de fiori.
Unde se aud talanci, dar tu visezi viori -
Care vibreaza tinguitoar...
Ca apa rece, ce plinge,
Ca izvoru-i seaca -
In timp ce fundul marii, necrispat de valuri,
Fura baiatul, ori biata fatuca cu par bucalat.
De parca de atunci o lume mereu te cata
Si nu e pe aproape nici mama, nici tata.
Iar fundul marii, ah, fundul marii...
Mai tare te-ascunde si te apasa
Sa fii cat se poate, tot mai departe -
De portile largi ale marii si de geamurile deschise
De soarele cel bland, ce tot rasare –
Parca din mare!