Traind in vise uitam de asta lume,
Priveam doar ceru-n noapte si gandeam
Ca toate-aceste vise-or sa ma-ndrume
Spre-o viatza ce credeam ca cunosteam...
Mereu visand,mereu plutind prin nouri
Ce mintea deseori mi-o-ncetosau,
Eram un mit in care te rugam sa crezi,
Cand toti ce ma-nconjoara se-ndoiau...
Si tu credeai-suflet naiv si blind,
Credeai in fiece cuvint rostit
De gura ce-ti soptea,mereu oftand,
Acelasi vis,atit de mult rivnit.
Priveam adesea-n cer,cand luna plina
In ochi batea precum un felinar
Lasindu-ma orbita de lumina
Si-mi tot crestea dorinta sa dispar...
Nu ma simteam batrina,ci imbatrinita,
Nu mai rivneam la toate ce-am visat odata,
Eram ca pustnicul far'de credinta,
Singuratatea imi era predestinata.
Dar poate nu,poate-nca sunt orbita
De-iluzii negre fara de sfirsit
Si boala-mi e doar o ispita
Ca sa dispar in gol,in infinit...?
Si poate nu-s doar o papusa,
Ce-nmarmuri-va ca un schit,
Cand moartea-mi va batea la usa,
Ci poate sufletu-mi va fi trait...