sa vedem cu adevarat

 
-          Irina cum e in jur? (m-a intrebat Bety, pasind cu grija si strangandu-ma de mana).
-          Pai, sunt multi copaci...
-          Cum arata un copac?
-          Nu ai vazut niciodata un copac?
-          Nu.
Doamne! Nu stiam ca era oarba de mica. Cum puteam sa-i descriu un copac? Cum puteam sa-i descriu culorile, daca nu aveam niciun termen de comparatie? Ea nu vazuse nimic. Si acum ma intreba cum arata un copac. Simteam o incarcatura emotionala puternica, dar trebuia sa ma controlez.
-          Tu cum iti imaginezi un copac? (am intrebat-o).
-          Mi-l imaginez mare si rotund...
Am luat-o de mana si am condus-o pana langa cel mai apropiat pom. I-am dat o frunza, pe care a pipait-o zambind. Apoi am indrumat-o, ajutand-o sa pipaie trunchiul copacului.
-          Ia-l in brate. (i-am spus)
Fara sa stea pe ganduri, a cuprins pomul cu bratele.
-          Asa arata un pom. E frumos si are energie buna.
-          Irina?
-          Da.
-          Acum vreau sa vad cum arati tu...
M-am apropiat si am imbratisat-o, iar ea m-a strans in brate.
-          Si tu esti frumoasa si ai energie buna. Ma bucur ca esti prietena mea. (mi-a spus Bety).
Pe Bety, o fata tanara, oarba, am cunoscut-o in primul an de Facultate, in Germania. M-am inscris ca voluntara intr-un centru pentru oameni cu dizabilitati, unde rolul meu era sa-i citesc si sa o scot la plimbare, o data pe saptamana. Aceasta activitate ma ajuta, pentru ca ma simteam utila si imi alinam dorul de cei de acasa.
Vederea, acest dar minunat, aceasta binecuvantare de a vedea lumini, culori, natura, expresii, arta -  nu este pretuita de cei care o au, pentru ca li se pare o normalitate. Mai mult de atat, avem ochi sanatosi, dar suntem orbi. Nu vedem frumosul, natura, zambetele, oamenii buni si frumosi. Nu vedem iubirea. Nu ne vedem nici macar pe noi insine, asa cum suntem cu adevarat. Uneori vederea, ajunge sa fie un handicap...
Poate ca ar trebui sa inchidem ochii pentru un timp. Sa ne prefacem ca suntem orbi. Sa ne ajutam doar de imaginatie, de simtul tactil, de miros, de auz. Poate ca ar trebui sa imbratisam un copac pentru a-i simti energia. Poate ca ar trebui sa pipaim o frunza, sa mangaiem o floare, sa mirosim iarba, pentru a sti cum arata verdele.
Poate ca ar trebui sa imbratisam un om, pentru a-l vedea frumos. Poate ca ar trebui sa il ascultam, fara sa il vedem, sa il mangaiem...
Poate ca avem nevoie de un asemenea exercitiu, pentru a invata sa VEDEM.