...Taiau copacii... Ei taceau...
Se auzea doar beschia scrisnind...
Ei nu plingeau, nici nu se tinguiau,
Si nici un sunet nu scoteau murind...
Erau copaci batrini, dar in putere,
Vazut-au multe pe acest pamint.
Acum mureau ei in tacere,
Cadeau cu totii rind pe rind.
Si cum cea mina de s-a ridicat
Sa-i taie, cind erau ei vii ?!
Poate acel om la umbra lor a stat,
Acum taia el fara mila!
...Copacii tac, chiar daca-i doare
Si mor copacii in tacere...
La ei sa invatam rabdarea,
Ca ei sa suportam durerea!...