Un cine de mic cotei la cusca fu legat.
S-a deprins acolo si privea printre gard.
Cind intra cineva strain in ograda,
El nu putea sa nu se rapada.
Latra totdeauna infocat, facea zarva mare,
Si toti se temeau de el foarte tare!
Parea, ca daca se scapa din lant, Doamne fereste, -
Farima pe oricine in calea lui intilneste!!!
Si iata, ca intr-o buna zi,
La stapina o vecina veni.
Cinele se zmunci, latrind foarte tare!
Si...dintr-o data...se vazu iesit din legatoare...
El se pierdu: Ce sa faca?
Sa latre mai departe, ori poate sa taca?!
/Sa muste pe cineva - nici prin cap nu-i trecea!,
Asa, doar ca sa se teama de el toti latra./
Fiind in legatoare - mare erou mai era!,
Dar fiind dezlegat - nu stia ce sa faca cu libertatea sa,
Doar n-a fost dezlegat pina acu niciodata.
Ce-i de facut? Sa latre sau mai bine sa taca?!
El se opri, privi in jur rusinat,
Dar vai! Ce mult femeia s-a mai speriat!!!
Cinele mai latra inca odata ca de datorie,
Apoi fugi sa se-ascunda in cusca-i pustie...
Asa si noi, oamenii, deseori dorim libertate,
Strigam, ne batem cu pumnii, cerem dreptate,
Dar in ce ea consta - nici nu ne dam seama,
Deseori mergem cu totii cu gloata de-a valma...
Dar de ce s-o cautam pe undeva pe departe,
Cind LIBERTATEA se afla atit de aproape?!
Ea se gaseste la Dumnezeu,
Даr o putem capata doar prin Fiul Sau!!!