Alti bani-alta lume äðóãèå äåíüãè- èíîé ìèð r. tre

          ïðè 10000 ïîæåëàíèé ïåðåâåä¸ì òåêñò íà ðóññêèé

                «...Ìîé äðóã, òû ñïðîñèøü, êòî âåëèò,
                ×òîá æãëàñü þðîäèâîãî ðå÷ü?...»
                Á. Ïàñòåðíàê.

                Cuv;nt ;nainte…
    St;lcitul cuv;nt al unui individ sau popor ce-;i caut; salvarea, izb;virea — ce-i oare?
    Lec;ie sau adev;r amar, ultimul sens sau salvarea ;ns;;i?! Toate, sau aproape toate limba le ;ndur;, ;i vr;nd-nevr;nd  le exprima… Aici, apriori, ;mi cer iertare pentru „stil”si „corectitudine”, pentru timpul Dvs. pierdut sau ofensa vulgarului con;inut. Autorul nu are aspira;iile unui succes literar sau comercial, spiritual sau original, ;ocant... Poate e vorba despre o vag;, jalnic; refrac;ie a unor adev;ruri sau iluzii v;zute din fundul ad;ncii gropi, de unde sunt…P;n; la urm;: si cel ce scrie, si cel ce cite;te -- to;i caut; s; se ridice…
   Ve;i g;si oare ceva nou aici!? Cred ca foarte pu;in. Ceva nou pretind a v; spune…Desigur,a; vrea s-o fac frumos, ce este imposibil poten;ialului meu literar si spiritual chiar…Cui i-e interzis s; viseze o alt; lume?
Cu Doamne ajut;!!!
Eu -- sa scriu, Dvs.— s; citi;i!
               

 „…Numai personalitatea este binele suprem…”
M. Eminescu.
                GROAPA

    Primele imagini ale trezirii mele pe aceast; lume sunt re;inute de pe la vre-o 3 ani;ori—;in minte ;nc;l;;mintea de culoare cafenie a r;posatului din sicriu cu picioarele spre u;a casei, care si ast;zi mai este. Am fost „s; vedem mortul” din mahala ;mpreun; cu mama… Dup; data decesului v;d c;nd m-am trezit pe lume…Sunt imagini mai devreme(timpurii), dar nesigure, poate desenate de povestirile tatei…
     Nu ;tiu de ce deseori ;mi amintesc, sau aceasta-i ;ntotdeauna cu mine, soarele bl;nd cu drumul ;i verdele satului…
    Acum m; g;ndesc c; trebuie s; po;i dintr-un col; de rai s;-l prefaci ;n iad (dezastru, infern), c;ci altfel fiind, nu ar pleca lumea de aici…
     Mai ;in bine minte repetatul ;ntruna al bunicii (c;nd eram l;sa;i ;n seama ei): „S; nu v; duce;i la iaz, c; acolo este o juvin;, s; nu v; mu;te…”.;mi era nepl;cut acest repetat, de parc; eu nu ;n;elegeam dintr-o singur; dat; spus. Grija, frica, r;spunderea bunicii: eram p;zi;i de ap;… Cum eram p;zi;i de foc nu ;tiu…Bunelul din sat (dup; tat;) ;mi e re;inut prin aceia c; c;nd ;mi vorbea, mi se trezea  firea mea omeneasc;, vedeam ;i sim;eam altceva, o lume nou; -- era altceva  dec;t dragostea de toate zilele a p;rin;ilor. Mai ;in bine minte cum ;mi declara: „Am s; ne batem!”. Era cu un sim; al umorului din cale afar;. Nu ;in minte s; m; fi lovit. ;l iubeam. Vre-o 14 ani av;nd, m-a luat s;-i ajut s;-i aduc din satul vecin vre-o 8-10 kg de crupe. Avea dureri de ;ale – ;i s;rise ;n spate boul, c;nd ;l cobora din camion. Mi s-a re;inut drumul: mergeam, destul de departe ;naintea noastr; st;tea o femeie. C;nd ne-am apropiat, ne-a dat bine;e, ;i dup; aceea ea a trecut drumul. La ;ntrebarea mea „de ce ea a a;teptat?”, bunelul mi-a r;spuns:”A;a era c;ndva—femeia nu trecea pe dinaintea b;rbatului…” M; mai impresionase un fapt: dup; ce i-am adus t;bultocul, el a scos o rubl; si mi-a pl;tit munca. Aceasta din cele 16 sau 24 de ruble c;t avea el pensie. Am fost mi;cat, deoarece f;cusem treaba din stim; pentru bunic. Dar eu mai r;m;sesem cu ceva mult mai mult: el ;mi ridicase, trezise demnitatea—munca trebuie remunerat;. Acas; eu le f;ceam toate gratis.
    17 ani av;nd, ascultam despre slujba lui ;n armata ;arist;, despre cum mergeau prin sate de sunau sticlele ;n ferestre, a;a de bine hr;ni;i ;i puternici erau. Sau cum dup; ce au trecut prin fa;a ;mp;ratului ;n mar; caden;at din urma lor puteai s; str;ngi cu sacii c;lc;iele cizmelor sold;;e;ti, a;a  defilare de for;; au f;cut. Povestea cum ;n timpul primului r;zboi mondial, un ofi;er l-a sf;tuit, s; mearg; ;n lupt; corp la corp cu ciuva;ii, deoarece erau mai ageri ;i nu c;deau in lupt;.
Spunea c; se ;mprietenise cu ei, p;n; ;i limba le-o cuno;tea. Ru;ii erau mai moi ;i c;deau mai des ;n lupt;… La ;ntrebarea mea: „ ;i mata ai mers in lupt; corp la corp!?” s-a uitat nu ;tiu cum la mine, ;i mi-a r;spuns: „Nu aveai ce face — dac; nu tu, apoi el pe tine…!”
Acest bunel mai trecuse ;n ’46 - ’47 prin lag;rele Gulagului rusesc. C;nd l-au luat, le-a spus copiilor s; nu dea p;inea ;ndosit;, c; el este judecat. Activi;tii ;ns;, au jucat pe sentimentele celor r;ma;i, spun;ndu-le ca tata se va ;ntoarce, dac; ve;i da postavc;…Au dat aproape tot ce-au mai avut din p;ine, au v;ndut boii, min;i;i fiind, ;i ;n prim;var; mai-mai nu au murit de foame…! Fusese comisionat de o femeie medic rusoaic; - venise acas; av;nd greutatea de 38 kg . Cons;teanul lui a r;mas acolo…
;i mai avea el o vorb;, c;nd t;ia lemne ;i trunchiul nu se l;sa despicat: „Eu tot n-am vrut s; m; dau ;n colhoz, dar m-am dat…!”
   ;n timpul celui de-l doilea r;zboi mondial la el ;i prin mahala erau g;zdui;i solda;i ru;i. ;ntrebau: «Âîëû âàøè? È ëîøàäè òîæå?... Ïðèäåò ýòà âëàñòü—íè÷åãî íå áóäåò!» O spuneau cu comp;timire. R;deau prin mahala femeile:” Ivan a primit scrisoare de acas;. ;i scriu c; ;i capra li se mulge, ;i ambele g;ini se ou;…!” Se fereau cu vorbele de zampolit. C;nd un pilot s; plece in concediu acas;, la Leningrad, bunica i-a copt un sac sau doi (din povestit …nu ;in minte precis) de p;ine. C;nd  s-a ;ntors, pl;ngea ;i ;i s;ruta m;inile bunicii, de mare ce pr;p;d si foame v;zuse acas;, ;n Leningradul de dup; blocad;…
  Am mai re;inut, cum c; tot ;n timpul r;zboiului bunelul l-a luat pe un g;zda; (soldat rus) s;-i ajute s; aduc; br;nza de la st;n;. Acela ;ntreba, ar;t;nd ca;urile: „×òî ýòî?”, la care bunelul i-a r;spuns:  «Îâå÷üè  ÿéöà».
  Dup; r;zboi ducea cu feciorul mai mic cu dou; c;ru;e postavca la B;l;i,  cu noaptea ;n cap. Pe drum un dezertor ;narmat s-a a;ezat nepoftit ;n carul copilului, teroriz;ndu-l cu ;ntreb;ri ;n limba rus;. Bunelul a trecut copilul ;n alt car, ;i a intrat el ;n vorb;. ;tia rusa. C;nd  acela a ;ntrebat ce pomi cresc pe marginea drumului, i-a r;spuns, ca-s l;m;i. Era haz s; vezi cum a tres;rit nepoftitul cu ;ntrebarea: «À ãäå ëèìîíû?» A primit r;spunsul: «Â ýòîì ãîäó áûëè çàìîðîçêè!»    
  Analiz;nd  s;r;cia, ;i mul;umesc sor;ii, c; mi l-a l;sat pe bunelul. Al;ii nu l-au avut, ;i ast;zi nu-l au. Suntem cum suntem nu pentru c; str;bunii ne-au fost lene;i sau risipitori…
  Mai spune lumea din sat c; atunci c;nd fusese ;ntrebat ce mai nou prin B;l;i, le-a r;spuns c; tare se mai bat evreii de la sape ;n t;rg.
Dar m;sura sufletului lui cum s-o descriu aici!? ;i cine ar face-o !?
Cel;lalt bunic(dup; mam;) f;cuse serviciul militar „la rom;ni” -- chipe; fiind, fusese jandarm…
  P;n; acum m; mir cum de a evitat r;fuiala sovietic;. A fost interogat, ;i a spus totul a;a cum a fost, dar p;cate nu i-au g;sit… Copii fiind, r;deam c;t e de ursuz, blestem;nd des, dac; nu ;ntruna: „partidul ist proclet„ ;i ”;ara ho;ilor ;i a t;lharilor…„ . Era de o h;rnicie deosebit;. Dup; ce l-au despropriet;rit de p;m;ntul, pe care i l-au dat rom;nii, a dat ;n colhoz c;ru;;, sanie, plug — completul… Un plug ;i boroan; mai sunt ;i ast;zi r;mase. Bunica-i zicea:”Bine c; le-au luat , c;ci numai munc; in z;dar, f;r; t;lc!”. El ;i r;spundea:”Proasto, ;i-au luat m;inile ;i picioarele!” . De fapt li se luase demnitatea.
  ;l critica cumnat;-sa, care ;n ’40 se refugiase ;n Rom;nia, ;i venea arareori (c;nd ;i permiteau sovieticii) ;n ospe;ie:” Eu nu a; fi tr;it cu el o s;pt;m;na, biata sor;!”. Povestea ea, cum venise prima oar;, si pe drum cineva, afl;nd la cine vine, a zis:,,Acei ce-au f;cut cas; cu m;inile ;i cu picioarele”. Era batjocorit ca ;nst;rit fost, c; nici caii din colhoz nu-i d;deau ca ;i celorlal;i. Apoi ;in ;i eu minte claca cu cai, c;lc;tura de lut, ;i enorma cas; (munc; enorm;),care ;i ast;zi st; pustie… De parc; nu le era de ajuns cealalt; construc;ie, ;n care ;n timpul r;zboiului a fost un stat major german, ;i ;n care au locuit ambii p;n; la urm; ;i acolo ;i sufletul ;i-au dat, fie-le ;;r;na u;oar;… ;n ultimul drum au fost sco;i din casa muncit;. Aveam ;i noi obiceiuri ;i tradi;ii de „cas; mare”,zestre, cur;;enie, m;ndrie, chiar ;i dac; ciudate…Timpul ni le pune la ;ncercare din nou! Ne ;ntoarcem la cumnata, care-l critica:” Ne-am a;ezat la mas;, dar el avea m;inile cr;pate…mizerie…nici nu am putut m;nca!”. Eu ;i ;ineam partea:”De munc;!”. Ea ;ns;, peste 80 ani av;nd, nu se l;sa:”E-ei, de munc; — nesp;late!!”. ;n  Roman, prin anii 90 a mers discu;ia. Acolo ;i odihne;te. Dumnezeu s; o ierte!.
   Mama (fiica sa) spunea, c; le smulgea cartea din m;ini si ;i trimitea s; munceasc;, c; cartea nu-i va hr;ni…
   Dac; s; mai vorbim despre bunelul, era inversul celuilalt: serios, care a;a ;i nu s-a mai putut conforma cu realit;;ile sovietice…Tat;l (ginerele lui ) ;mi povestea mai apoi c; ;i ar;ta c;;iva saci de gr;u, primi;i din colhoz, pl;ng;nd cu cuvintele:”Uite ce am c;;tigat eu muncind cu copiii toat; vara pe dealurile colhozului…!”
;n toat; duminica mergea la biseric;—aceasta era s;rb;toarea sufletului s;u… M; lua ;i pe mine. Copiilor s;i, c;nd  ei seara plecau la cinema, le spunea c; duc banii pentru a privi cai verzi pe pere;i…
     S-a mai p;strat o fotografie familiar; de prin anii ’50, care impresioneaz;—at;t de istovi;i ;i slabi de subnutri;ie ;i munc; zadarnic; sunt, de parc;-s din ghetou, lag;r…
Poate de-at;ta moldoveanul este gata s; se conformeze cu orice, ca fugind din ba;tina-colhoz la „;nv;;;tur;”, cu aspira;ia la vre-un birou, func;ie dar nu s; descopere ni;te adev;ruri, demnit;;i, ast;zi s-a trezit rob pe alte meleaguri, printre str;ini…
   Tat;l meu ;i-a p;strat frumuse;ea (;i cea sufleteasc;) p;n; la urm;… Munca in m;sur;, sufletul s;n;tos, educa;ia, dragostea de via;; au fost cu el p;n; la urm;. ;tia m;sura ;n toate: vorb;, bunul sim;, munc;, p;har…Ne ;inea din scurt cu arare interven;ii fizice, dar cu presiune moral; chiar exagerat;:”S;-mi merge;i pe drum!!”. Ultima oar; eram croit pe la vre-o 15 ani—nu m; durea…;mi era ru;ine…Cred c; aceasta i se tr;gea din ;coala rom;n;. Sau poate con;tient alunga flegmaticul din mine—eram eminent ;i prea m; luase cartea ;nainte. Fotografiile acelei perioade clar m;rturisesc asta. Ne lua la munc;, ;n c;mp: ast;zi aceasta s-ar califica ca exploatarea minorilor. Poate a; fi posedat o memorie mai fericit;, de n-a; fi muncit, copil fiind, zile ;ntregi sub soarele de var;. El era a;a crescut ;i nu vedea nimic r;u aici. Eram fericit dac; mergeam cu vitele ;i nu la pr;;it…;i erau dragi vitele…precum via;a cred…De c;te ori ne povestea c; cele vre-o zece oi;e le-au salvat via;a in prim;vara c;nd sovieticii le-au m;turat podurile, iar bunicul era ;n pu;c;rie… De fiecare dat; ;i observam lacrima l;untric; ;i ne p;trundea durerea c;nd din cele 10 - 15 oi;e c;dea vre-o una…C;nd scotea boul pentru ultima oar; din ograd; se ;mb;rb;ta cu cuvintele:”Mergem la dreptate…” Ne spunea deseori:”Vita ;n;elege totul ca ;i omul, numai nu are limb; s; vorbeasc;… ;i dac; o ;ii legat; s; ai grij; de ea, c;-i suflet…” De-a lungul vie;ii a fost moment, c;nd mi-am zis:”S; fereasc; Dumnezeu orice suflare de influen;a omului nebun – fie ea vit;, pas;re, om…!”   Din medita;iile lui mi s-a tras gravul ;n privirea asupra societ;;ii, ca mai pe urm; s;-mi dau ;ntreb;ri ;i s; caut r;spunsuri ;n literatura poe;ilor, filosofilor, g;nditorilor…Am crescut f;r; televizor — cred c; inten;ionat ne ferea cum putea de prostia sovietic;…De la el cu cele 4 clase rom;ne;ti ale sale am auzit c;teva lucruri pe care nu le-am citit, absolvind a;a zisa ;coal; superioar; sovietic;:
„Mai h;tru om dec;t acel ce zice, c; nu-i Dumnezeu pe lume, nu este…ace;tia-s cei mai lumina;i oameni, de nu v;d nici drumul…!”
„Rom;nii erau mai s;raci,dar spuneau adev;rul. Ace;tia umbl; cu minciunile, ne-au organizat foame, pu;c;rii f;r; merit…”
  ;tiu eu ce e foamea: el mi-a povestit-o! Ne-a ap;rat de ea – nu am suferit-o!
  Deseori repeta:”V-au stricat ru;ii ace;tia…”. Numai timpul ne-a ar;tat c;t; dreptate avea.
  ;mi povestea cum scotea piatr; din carier; f;r; mecanisme ;i tehnic; cum acum, iar ni;te ;;nci comuni;ti au venit ;i-i ziser;:”Ia e;ti prost, te chinui degeaba… Du-te ;n ograda bisericii, ;i desf; c;mara – ai s; ai piatr;…”. El i-a r;spuns:”De-acolo du-te tu, de-;i ia piatr;…”.
  C;nd pentru ultima oar; era ;n mijlocul bisericii, anume aceasta ;mi st;tea ;n memorie… B;rba;ii tot pl;ng… c;nd mor p;rin;ii, c;nd nu e dreptate ;n ;ar;…Despre aceea, c; omenia, credin;a, normele sunt puse la ;ncercare la orice pas, ;tiam demult.
  El mi-a fost cel mai ideal exemplu, c; frumuse;ea, bunul sim;, educa;ia, 7 ani de-acas;, omenia, fac mult mai mult dec;t munca peste m;sur; sau adev;rurile greu p;trunse, studii sau func;ii… Aici, acum am g;sit motoul acestui capitol!
C;nd divor;am, mi-a zis:”Eu v-am putut st;p;ni, dar voi ce face;i!?”.
 Veniser; peste noi anii 90.
Noi, cei ;nmul;i;i ;n colhozuri, amesteca;i ;i trata;i de-a valma totuna -- bunii ;i r;ii, eram destina;i ;mpr;;tierii. Lipsi;i de con;tiin;e, clase nobile, aproape de tot, ;n afar; de hrana sovietic;, cu oameni f;r; viziuni ;i cultur; politic;, cu influen;e dinafar;, privim neputincio;i din fundul pr;p;stiei ce desparte cele dou; civiliza;ii:
Dinspre occident globalismul cu arma economic; ;i valutele lor, iar de cealalt; parte totalitarismul rus cu serviciile lor secrete, ambi;ii imperiale, influen;; politic;… R;ma;i cea mai s;rac; ;ar; din Europa…Stra;nic;-i situa;ia prin faptul, c; globalizarea, goana dup; bani, sorte;te pieirii o bun; parte a oamenilor, a unor valori, culturi p;n; la urm;. Sunt nu numai oameni ;n surplus dar ;i popoare ;ntregi, ;;ri pref;cute ;n gunoi;ti…
  Mama. Mi-a insuflat bun;tatea, de surplusul c;reia sufeream apoi mul;i ani… Tat;l con;tient trezea fiara din mine, dar mama totu;i a c;;tigat duelul, m;car c; a decedat la v;rsta de 44 ani in purgatoriul colhoznic. Se zice c; calit;;ile mintale se transmit de la mam;. Spunea ea, c; primul copil e mai mult iubit de mama…Cine suntem noi, dac; nu ne;nchipuita dragoste a mamei, sau ;ntruchiparea ei!!! Cred c; cu dragostea mamei le m;sur;m pe toate, iar cu voin;a tatei le ;nfrunt;m…;nchipuirea b;rb;teasc; nu-i ;n stare s; cuprind; dragostea de mam;, de aceia m; opresc neputincios aici…
  La v;rsta de 15 ani cu atestat de absolvire cu eminen;; a ;colii de 8 ani plec la colegiu (tehnicum) ;i nimeresc in grup; rus;, f;r; s; fie cineva ;ntrebat despre voin;a sau opinia mea ori a p;rin;ilor. Eforturile ce ;ineau de schimbarea limbii de studiu, metodele sistemului pedagogic, c;t ;i de con;inutul unor lec;ii cu caracter propagandistic-comunist, aveau un efect nociv asupra crudei, fragedei mele firi… Subcon;tient fiin;a mea se opunea minciunii… Sau eram sufocat de acele „studii”. Eram impresionat de Marx. Doar el ;i K* erau accesibili . Eram ;ntr-o stare de depresie continu;. La lucr;rile din sectorul agrar,unde eram regulat implica;i, m; descurcam u;or — eram deprins de-acas;. Cum am ie;it din aceast; groap; ;tiu numai eu…Cred c; aceasta ;i alta deasupra (Armata Sovietic;, de care eu nu eram gata cu starea mea de-atunci) mi-au influen;at nereu;itul c;sniciei…
  A;a e: via;a e ca covorul (Somerset Mo;m). Procesul l-am v;zut, ;i chiar participam ni;el… c;nd ;esea mama....
  Ce putem schimba ;n canvaua covorului vie;ii? Ceia ce depinde de noi, numai bine g;ndit…Multe le g;sim ;n felul lor ;i numai timpul le poate schimba. Spre mai bine oare!?



                „ Turma visurilor mele — eu le pasc ca oi de aur…”
                M.EMINESCU.
                C;T ADEV;R…
   
    C;t adev;r, c;t; valoare poate con;ine, exprima cuv;ntul, textul, scrisul — aceast; umbr; sau izvor al „;tiului”! At;tea  de;ert;ciuni, erori, nimicuri ;i prostii au fost scrise, ;nc;t mult nisip din pustietatea tip;rit;  caut; a fi sp;lat, cernut, p;n; s; ajungi diamantele adev;rate!
    ;i c;nd ne mai oprim la g;ndul c; „;tiul” nu-i dec;t o vag; amprent;, copie pustie a formei realit;;ii, c;derea ;n groapa pesimismului este de neevitat…aproape. ;ntr-adev;r: pronun;; mii de ori „zah;r”— dulcele nu-l vei sim;i. C;te suflete si min;i deformate, c;te jertfe ne-a l;sat „;tiin;a” scris;… Ne putem lini;ti cu faptul, c; ;n celelalte domenii ale existen;ei, activit;;ii umane situa;ia-i mult mai grav;. Armonia, m;sura, r;m;n a fi cheia de bolt; a vie;ii omene;ti…
   S; trecem la partea frumoas;,valoroas; a problemei. Omul de-a lungul vie;ii mai are ni;te retr;iri stra;nice ori sublime; ni;te descoperiri sau revela;ii relative; ni;te visuri idiotice sau absolute; ni;te ;nt;lniri cu persoane sau muze…(Celelalte cerin;e r;m;n; naturii…) Cum s; te descurci ;n cele enumerate f;r; cele scrise!? Cred c;-i fericit  omul, care se descurc; singur, f;r; s; citeasc; sau scrie. Armonia — nu ;tiu, dar m;sura cum s-o faci f;r; simboluri!? Amarul ;i durerea omeneasc; se mai alin; parc;, c;nd le g;se;ti scrise, retr;ite, ;tiute, trecute…Unde, dac; nu ;n cele scrise mai des se ;nt;lnesc revela;ia cu muza. ;n scris sunt fixate normele etice, morale, juridice…Cum f;r; cuv;nt s; avem educa;ia gustului ;i sentimentelor, m;surii…!!? Cunoa;te;i adev;r, pe care omul nu ar fi ;ncercat s;-l exprime ;n cuvinte!? Toate descoperirile ;tiin;elor reale ar fi fost posibile f;r; scris!? Experien;a ;i geniul trecutului prin scris ni se transmit. ;nchipuirea, g;ndul, visarea omeneasc; – cel mai sublim, mai de pre; product al existen;ei umane, frumuse;ea lui—pot oare ele exista f;r; scris!!? Visarea omeneasc; a dat na;tere religiilor—prin simboluri, idoli ;i scris. Sentimentele, frustr;rile, intimul retr;irilor  de c;te ori au fost ;ncredin;ate foii!!! Mortul ;i recele scris…multora le-a inspirat credin;;, altora — fric; (c;r;i periculoase), unora -- lumin;, celor ce-au ;ntrecut m;sura—nefericire…Civiliza;ia, cultura modern; c;t ar dori, „;tiul” si p;n; la urm; scrisul nu-l pot ignora. Cu c;t cinism ar ;ncerca unii oameni s;-i ;ncalece pe al;ii, ;tiin;a, cre;tinismul, istoria (istoria evolu;iei spirituale) va ;ncerca s; se opun; ,va ;ncerca s; arunce lumin; asupra p;r;ii ;ntunecate a fiin;ei umane, va c;uta s;-l cultive, s;-l direc;ioneze pe acest „vreau” at;t de propriu  omului…Epoca ;tiin;ific; modern; cu marele ei succese si marele probleme l-a f;cut oare mai ferice pe om!? Cred c; da: longevitatea vie;ii, cultura producerii ;i consumului, descoperirile, ;tiin;ele, libert;;ile … sunt prea clare pro m;rturii ;n componenta r;spunsului … 
Erorile, adev;rurile sau nimicnicia  celor scrise fa;; de chestiile politice sau situa;iile militare, jalnicul adev;r imprimat in raport cu realitatea… poate astea ;i nu numai L-au f;cut pe Poet  s; ne spun;: ”…;i cu slovele lor str;mbe ai vrea lumea s; se schimbe…”
   ;i totu;i—o schimb;!!!
Adev;rul ;tiut, informa;ia ca parte component; a epocii noastre ;tiin;ifice, revolu;ia informa;ional-tehnologic; nu pot fi ignorate, nu pot s; nu ne schimbe existen;a…
   Toate descoperirile au pretins de a-l face pe om mai ferice. Cu toate ;ndoielile, jertfele ;i ;njosirea, mizeria care este ;ntre oameni, cred c; omenirea a devenit mai demn;… Demult s-a trecut de la canibalismul direct al trecutului la canibalismul indirect al zilelor noastre…Suntem mai ferici;i oare!? Cine ;tie…P;n; unde-i compromisul dintre oameni? ;n oceanul tehnologiilor si problemelor omul risc; s; se ;nece oare? A; vrea s; cred c; ;tiin;a, informa;ia ar putea face o oarecare ordine ;n societatea  postmodern;. ;i-apoi conform unor teorii descoperirile, revolu;iile industrial-tehnologice duc spre revolu;ii (;i de ce nu: evolu;ii) sociale; duc spre or;nduiri sociale mai nobile cu libert;;i ;i valori mai superioare…(avansate)
   Se vorbe;te despre si to;i palpeaz; revolu;ia informa;ional-tehnologic;. Putem noi oare vorbi sau c;uta o schimbare a or;nduirii, rela;iilor dintre oameni. Revolu;ia, evolu;ia social; motivat; sau pricinuit; de cea informa;ional; s; o a;tept;m, s; o c;ut;m, sau s; o facem!? ;tiu c; aici, pe h;rtie jertfe nu va comite…, ci un sur;s poate…comp;timitor, sarcastic… Cum, ;i ce se propune—mai jos, nu ;nainte de a contempla fundamentul filosofic, preideologic …



       „E ;mp;r;it; omenirea
;n cei ce vor ;i cei ce ;tiu
;n cei dent;i domne;te firea,
Ceilal;i o cump;nesc ;i-o scriu…”
                M. EMINESCU.
               
                FILOSOFIA

    Genialului Poet nu i-a ajuns curaj s; publice antum aceste r;nduri. Numele Lui m-insufl; o calm; ;ncredere ;n propria-mi veracitate…De asemenea  filosofia exprimat; ;n laconicele, genialele patru r;nduri de-a lungul drumului meu, descoperite pe la vre-o 19 ani, sugrumat fiind de teoriile ;colii sovietice p;n; la deformarea psihicului, mi-au dat un vast repaus. ;i priveam pe profesorii comunismului ;tiin;ific cu un sarcasm deschis, clar…Acest vers—metod; ;i categorie-limit;, de orizont, adev;r absolut... Din acest moment am r;mas cucerit de poezie  Toate sau aproape toate faptele omene;ti pot fi l;murite de aici ;i p;n; aici… Aici este comprimat Schopenhauer  ;n fericita ;nt;lnire a Geniului cu limba de origine latin;!!! De-aici L-am descoperit ca geniu, ;i poate aceasta m-a sc;pat de multe pericole de ordin mintal, sufletesc, spiritual…Mult mai t;rziu am aflat despre ;ntrebarea lui Kant:”Ce este omul?”. R;spunsul ;l admira;i. S;-l fi ascultat tovar;;ii pe Schopenhauer, poate mai pu;ine jertfe s-ar fi comis sub lozincile comunismului, socialismului, na;ional-socialismului…Popoare, ce mii de ani din tat; ;n fiu cu laptele mamei au avut ;n s;nge idealurile cre;tine, nu puteau s; nu fie cople;ite de lozincile comuniste — ele erau doar at;t de cre;tine: fraternitate, egalitate, libertate... Chestia const; ;n faptul c; cre;tinismul con;ine visul, ;nchipuirea, idealul(„;tiul”) omenesc: cum ar trebui s; fie omul,omenirea…! In realitate teoria comunist; se love;te de faptul cum este omul! ;i dac; ca religie aceste norme cre;tine sunt de succes ;i ast;zi (au efecte psihoterapeutice, ;ntr-o oarecare m;sur; pot servi ca norme morale ;i de convie;uire e cetera.), apoi ca teorie de baz; a or;nduirii societ;;ii ;tim prea bine cum duce la dezastru, totalitarism, dispre;ul vie;ii ;i muncii omene;ti…
   ;n mintea omului cre;tin multe-s posibile, acceptabile, permise: ignoran;a propriet;;ii private, g;site de Marx ca principalul motiv al tuturor mizeriilor capitalismului, nelu;nd  ;n seam; c; leg;tura dintre om ;i natur; (de la spa;iul existen;ei umane p;n; la cele mai fine ;i ;n;l;ate procese creative) f;r; acest privat ca proprietate de baz; a existen;ei fiin;ei umane este r;u deteriorat;! Chestia nefericirii societ;;ii capitalului este ascuns; in faptul c; nu to;i, m;car dup; poten;ialul fiec;ruia, pot de;ine o proprietate (lipsa echit;;ii), iar proprietatea privat; a celor pu;ini este pref;cut; ;n spa;iu,drept juridic ;i natural de ;nsu;ire a bunurilor, ignor;nd faptul , c; aceste bunuri includ ;i munca celui f;r; proprietate (proletarul,omul de art;…). ;n societatea, unde este declarat; proprietatea ob;teasc; asupra mijloacelor (iar de fapt lipsa propriet;;ii cu deteriorarea leg;turii „om—natur;”…) apare clar aceast; calitate omeneasc; „vreau”, ”al meu”, „proprietar”, in alt; form;, mult mai periculoas;—;n dreptul unora de a-;i monopoliza dreptul la adev;r, putere politic; absolut;, de a-;i ;nsu;i drepturi ;i preval;ri asupra libert;;ilor ;i drepturilor altora. Dictaturile din aceste state sunt cea mai proeminent;, clar v;zut; lege a „dezvolt;rii socialismului” sau dup; Haiek: „Calea ;n robie”…Proprietatea privat; ar fi servit (;i este) un ascunzi;, un bastion pentru personalitate ;i om ;n genere contra dictaturii. Proprietatea privat; este t;r;mul crea;iei bunurilor…
   Desigur, reie;ind din filosofia ;chopenhau;rian;  (lumea ca voin;; si lumea ca reprezentare) sau eminescienele calit;;i  omene;ti (vor ;i ;tiu), ce declar; apriori relativitatea cunoa;terii, ;n;elegerii lumii (imposibil absoluta posedare a adev;rurilor prin ;tiin;;, senzualitate e cetera…), e de ;n;eles c; chiar genialele min;i marxiste, filosofic-materialiste, nemaivorbind de banalele spirite revolu;ionare ale sf.sec.X1X  ;nceputul sec. XX, nu puteau s; nu comit; gre;elile bine ;tiute acum…De fapt crahul socialism-comunismului este dovada sl;biciunii, infantilit;;ii (?) spiritului, ra;iunii umane de a schimba ordinea social;, de a o perfec;iona…Ast;zi, privind revoltele sociale, nivelul de trai, problemele unor societ;;i, na;iuni ce au servit civiliza;iei ca n;sc;toare de cultur;, care au d;ruit omenirii oameni ;i opere de geniu, vr;nd-nevr;nd te po;i conforma cu g;ndul sau postulatul c; „vom l;sa aceast; lume nu mai bun; dec;t am g;sit-o…”.
   ;i totu;i „;tiul” este, este o parte incontestabil; a realit;;ii, cu at;t mai mult a societ;;ii moderne, ;i s; nu aib; influen;; asupra tuturor domeniilor existen;ei umane (inclusiv cel social) nu se poate. C;t de relativ, prin democra;ie ;i pluralismul valoric, nec;ut;nd la calitatea oric;rei viet;;i de a se r;sp;ndi ;i-i umbri pe cei din jur sau chiar canibaliza (direct sau indirect: vindem organe doar, m;nc;m munca altuia ), civiliza;ia cred c; este in stare s; g;seasc; ie;ire din colapsul ecologic si social. C;ile sunt mai multe: erup;ie(ïðîðûâ) ;n domeniul energetic (producerea energiei de alt nivel, mai avansat dec;t cele moderne) sau alimentar (sintetic de-o pild;); descoperirea ;i accesul altor planete, spa;ii; posedarea energiilor ;i vitezelor  extra solare—posedarea g;urilor negre (ce ;ine de fantastic ast;zi…). Despre cre;terea poten;ialului informa;ional ;i urm;rile acestui fenomen (pozitive cred) vom vorbi mai jos…
   Dac; in domeniile social ;i ecologic civiliza;ia are probleme, ce ne face s; fim pesimi;ti ;n ceia ce ;ine de ;nflorirea, sensul ;i perspectivitatea  civiliza;iei, apoi descoperirile macro-  ;i micro-lumii, p;trunderea secretului vie;ii, sunt ni;te argumente foarte clare ;n favoarea progresului, poten;ialului uman.
Armonizarea rela;iilor „om-om”, „om-natur;”, „om-natur; - societate”… – aceast; problem; va deveni tot mai strident;, deoarece cu apari;ia noilor ;i diverselor tehnologii via;a social;, problemele ei, se complic;…(îñëîæíÿþòñÿ). Rezolvarea (relativ;) problemei cred c; e posibil; cu ;naintarea poten;ialului informa;ional – tehnologic…



               



                „Lumea ca voin;;…”
                Artur  Schopenhauer.

                VREAU…

   Dac; cineva crede c; poate g;si o t;lm;cire pe m;sur; a marelui filosof german ;n acest eseu cred c; se gre;e;te…Voi da doar o viziune (vulgar; cred), o interpretare palid; ce intuitiv se bazeaz; pe aceast; filozofie schopenhauerian;…Vulgar; dar nu gre;it;. ;elul este de a fundamenta, ;ndrept;;i apriori abordarea ;i rezolvarea problemei (relativ;).
   Aproape orice ac;iune, mi;care a oric;rei viet;;i condi;ionat; de instinct sau altor propriet;;i primare a organismelor vii, pot fi ;ncadrate sub aceast; categorie, termin: „VREAU”…  Toate acestea ;i necunoscutul, ;ntunericul, necuprinsul spa;iului ;i secretelor macro ;i microlumii pot fi scrise sub „LUMEA CA VOIN;;” De fapt ca categorie filozofic; e vorba de una ;i aceea;i…S; nu uit;m c; noi ;ncerc;m s; red;m chestia ;n termini reprezentativi, ai ,,;tiului”, ce de fapt este imposibil…
  Voin;a, instinctul, puterea firii, animalicul din om, acest incon;tient „vreau” cere stim; ;i cultivare, cre;tere chiar a; zice. La unele popoare clar aceasta se vede ;n obiceiuri. ;n Japonia este straniu pentru noi s; vezi cum se petrece concursul pruncilor la cel mai puternic r;cnet, provoca;i fiind de oameni str;ini. „Domnirea firii din individ este aproape tot” at;t de p;trunz;tor ne-a spus-o Eminescu. ;i totu;i … nu e tot. Da, voin;a, t;ria firii este fundamentala condi;ie a existen;ei, succesului individului. Oamenii, ;n care prevaleaz; voin;a, „vreaul” – aceste ;ntunecate calit;;i – sunt oare mai ferici;i!? C;nd vorbim despre lumea „VREAULUI” (ignor;nd „;tiul”), despre o astfel de percepere a lumii, cred c; avem de-a face cu ceva primar, animalic… Animalul nu poate fi mai fericit dec;t omul.
   Aceste calit;;i, valori ale omului cred c; se ;nmul;esc, cultiv;, c;lesc ;n lupt; ;i chiar ;n munc;. Voin;a, „vreaul” din om este calitatea de baz; ce mi;c; progresul. Totodat; ea este exprimarea (cauza chiar) a tuturor r;zboaielor, nedrept;;ilor… Voin;; f;r; sens, ac;iuni absurde, negarea vie;ii… Interese egoiste …
  „Comport;-te cu copilul p;n; la 7 ani ca cu un rege, de la 7 p;n; la 16 – ca cu o slug;, ;i de la 16 – ca cu un prieten” – aceast; formul; antic; de educare a copilului ne dezv;luie c;te ceva. ;i anume: deoarece p;n; la 7 ani ;n copil se formeaz; psihicul, sim;ul, creierul cu toate celelalte, la aceast; perioad; a v;rstei se interzice chiar s; ridici vocea asupra copilului. Dar iat; asuprirea, mu;tra ;ntre 7 ;i 16 ;n viitorul om presupune educa;ia voin;ei, deprinderii cu munca … cred.... ;i prietenia, egalitatea din comportamentul cu el dup; 16 stabile;te demnitatea personalit;;ii…
  Voin;a, fundamentul l;untricului, puterea, de fapt animalicul din om se descoper; in toat; m;sura ;n rela;iile cu sexul opus. De aceia nu ar trebui s; ne uimim atunci c;nd o femeie educat;, instruit; d; preferin;; unui b;rbat vulgar, necizelat … Instinctul, intui;ia…

   
                „…Lumea ca reprezentare.”
                Artur Schopenhauer.
                „…Cuno;tin;ele, ce vor preveni careva fapt;…”
                Gai Lucilius.

                ;TIU

   Copia realit;;ii prin ,,;tiu” e reprezentat;… ;TIUL ca calitate, proprietate a fiin;elor de rang superior, vulgar vorbind, este o amprent;, copie, simbol ce define;te voin;a, locul, direc;ia… Piatra, pe care este imprimat un simbol, o informa;ie, ;tie si ea !? Care-i valoarea acestei informa;ii? Dac; ea ne arat; drumul spre salvare, atunci, la moment echivaleaz; cu via;a!            Pesimismul lui Schopenhauer („cunoa;terea este moarte”) ca ;i al lui Eminescu („…cei ce ;tiu a vie;ii coji adun…”) nu poate s; nu fie legat de depresia intelectului supraobosit de o munc; titanic;, ;ndreptat; spre descoperirea unor revela;ii, valori, care ne-au p;zit pe mul;i de aliena;ie, sau asemenea st;ri… Dac; se poate na;te o credin;; ;n OM, apoi ei sunt cazul…,,STIUL” in sensul negativ ;l mai ;nt;lnim la ei: „ ;n z;dar ;n colbul ;colii … cau;i urma frumuse;ii ;i ;ndemnurile vie;ii…”. El „uit;” aici de sublimele ve;nicele frumuse;i, capodopere create, despre retr;irile, ;n;l;area firii umane, ce prin scris ni le-a l;sat ;tiute, ne-a pref;cut durerea ;n frumos…Negativul ;TIULui apriori const; in faptul c; el m;rgine;te, opre;te, stopeaz; ceva fie prin norme morale sau de drept, penale, e cetera … „Nu face asta c; ai s; ;ncasezi at;;ia ani…”. Ur;t ;i e omului ce „;tie toate”…               
  ;i pe de alt; parte:”Ce bine e, drago, c; e;ti e s; ;tii,/ c; eu te a;tept  ;i tu o s; vii, /c; am ;i eu o dragoste mare,/ c; nu-i ;ntrebarea „Ce rost via;a are?”…
  Ast;zi despre cuno;tin;e-valori cred c; suspicios pu;ini vor risca s; vorbeasc;…
  Nivelul personalit;;ii f;r; un bagaj de cuno;tin;e nu poate fi calificat.
  Revela;iile de-a lungul vie;ii sunt o cunoa;tere, descoperire mai ;nt;i de toate ;i-apoi retr;ire...
  Ast;zi, c;nd tr;im ;n epoca viziunii ;tiin;ifice (nu religioase sau mistice…vulgare) a lumii, a pune la ;ndoial; valoarea cuno;tin;elor este o s;lb;ticie…
  ;i totu;i: De ce Eminescu ;tiin;a o echivaleaz; p;n; la nefericire? Poate de aceia, c; putem ;ti numai ceia ce a fost! Poate pentru c; ;TIUL e at;t de neputincios ;n fa;a nedrept;;ilor din lume!?
  Sau c; este doar o fr;n; pentru voin;;?
  Ce e ;TIUL fa;; de sentimentele, frumuse;ea ;i durerea vie;ii!? Copie, amprent;… Sunt doar fenomene, senza;ii, fapte de neacceptat, ne;n;elese (la moment chiar dac;) spiritului uman. Aici „Lumea ca reprezentare”, lumea „;TIULUI” se  love;te de cealalt; parte a realit;;ii, ei neaccesibil;, ;i anume – „Lumea ca voin;;” sau lumea „VREAULUI”. Orice cunoa;tere-i foarte relativ;…Dar lumea poate fi ;n;eleas;…Mi-ar fi interesant s; v;d descoperirile secretelor g;urilor negre, ce de fapt este o stare extrasolar; a materiei, cu viteze mai mari(sau mai mici, negative) dec;t viteza luminii, cu energii colosale, nou; neaccesibile. Descoperirea, cunoa;terea,;n;elegerea acestor fenomene poate ne-ar permite s; posed;m aceste energii! Schopenhauer dup; ce-;i scrise opera de baz; pe la vre-o 28 de ani nu f;cea dec;t s; urm;reasc; descoperirile din domeniile ;tiin;elor naturale. S; se fac; El ast;zi, cred c; ;i-ar mai re;ine pesimismul, sau poate Domnia sa exagera contr;ndu-;i contemporanii pozitivi;ti!!! Destul de lent, dar omul p;trunde secretele. Are oare acest proces cap;t!?
  ;i, totu;i ;nchipuirea, modelarea, visarea omeneasc; f;r; acest „;tiu” este imposibil;…
  Ce credin;; f;r; ;tiin;; poate fi? Chiar dac; omul religios i-a spus-o savantului:” De nu ai  credin;;, vei fi sortit ;ntotdeauna s; te chinui cu ;ndoielile ;i termenii (categoriile) ;tiin;ei…”.
  Da, ;tiin;a este un chin, ca ;i orice crea;ie…, te poate arunca ;n delir… M;sura, domnilor!
  «Âñþ æèçíü Èâàí Áóíèí æäàë, èñêàë ñ÷àñòüÿ ... è ñêàçàë âåëèêèå ñëîâà î òîì, ÷òî ñ÷àñòüå äàíî òîëüêî çíàþùèì.» Ê. Ïàóñòîâñêèé.
  V; tulbur cu aceste toate cu un singur ;el: S; nu ne pierdem speran;a — lumea poate fi ;n;eleas;, poate fi schimbat; conform frumosului vis omenesc, m;car c; ;i de vise draconice omu-i capabil… Aceast; lupt; nu poate fi contenit; cu at;t mai mult, cu c;t mai mult tr;im ;ntr-o lume sintetic;, artificial;, de om creat;… Cum schimbat;? Revolu;ia informa;ional-tehnologic; ne-a preg;tit mijloacele…   



                „Doamne, izb;ve;te-m; de chinurile trupe;ti,
                c;ci de cele spirituale m; dezbaier cumva singur…”
                J. J. Roussaeu.
                „ Ce este omul?”
                Immanuel Kant. 


                OMUL…

               
     Aceast; creatur; proteic;, acest lan; de fericite ;nt;mpl;ri, pe c;t de jalnic;, mizerabil;, josnic; poate fi, pe at;t de ideal frumoas;, sublim;, demn; este … Condi;iile, ;mprejur;rile ;i toate celelalte secrete ale existen;ei sale, ;ncep;nd cu na;terea, fericita formare, faptele, sensul, crea;ia ;i sf;r;ind cu apusul …; ;ncep;nd cu preistoricul procedeelor si felului lui de a fi, analiz;nd prezentul ;i privind ;n indefinitul viitorului – via;a uman; ;ntr-un cuv;nt spus, secretele ei vor fi ;ntotdeauna materie de studiu, p;trundere… Bunul sim;, ra;iunea colectiv; c;t ;i cea de geniu, experien;a istoric; c;t ;i intui;ia ;n simbioz; cu ;tiin;ele… r;m;n busola omenirii ;n calea ei … spre perfect. Nimeni nu poate ignora situa;ia militaro-politic; a civiliza;iei, globalismul, suprapopularea… – condi;iile existen;ei de azi…
    Care-i esen;a lui? Fa;a lui adev;rat; cum e? R;spunsurile pot fi foarte condi;ionate, relative…dup; cum s-a spus ;i mai sus. Istoria faptelor c;t ;i a g;ndirii, spiritului uman destul de clar convin sub acest „vreau ;i ;tiu”… ;n ce m;sur; personalitatea armonios, fericit ;mbin; aceste dou; de baz; calit;;i cu derivatele lor, in aceia;i m;sur; ni se impune valoarea sa uman;…R;spunsul absolut sau deplin este ;n indefinitul artelor ;i luptei dintre oameni… Situa;iile, nivelul difereau, dar motivele, impulsurile, ;elurile r;m;n acelea;i. Se deosebesc doar armele (at;t acele de munc; c;t ;i cele de lupt;…). ;n lupt; sau crea;ie individul adesea uit; sau nu-;i d; seama c; este fiin;; social;. Chiar cele mai egocentrice calit;;i in fa;a unui grup (ob;tii p;n; la urm;) omul le descoper;… -- el este produsul ;i partea component; a societ;;ii. Dragostea – aceast; fundamental; calitate a fiin;ei umane fa;; de al;i membri ai societ;;ii se manifest;, devine sensul ;i condi;ia vie;ii…   Prosperitatea societ;;ii ;i membrilor ei ;n ce condi;ii este posibil;? Care-s criteriile prosperit;;ii? S;n;tatea societ;;ii ;i membrilor s;i, puterea lor, bunul sim; ;i satisfac;ia necesit;;ilor…-- vor fi un r;spuns prea incomplet… Precum demnit;;ii omene;ti nu-i sunt destule doar cele vreo ;ase puduri de carne dulce ;i dou; kilograme de rahat. Unde e adev;rul ;n definirea m;surii educa;iei puterii ;i individualismului ;i care-s condi;iile consensului coexisten;ei dintre oameni?! Realitatea, lupta dintre societ;;i, na;iuni ;i oameni -- victoriile sunt oare ;ntotdeauna criteriul sau argumentul suprem, just!? Departe de adev;r: victoriile Hoardei de Aur nu erau o victorie a unei culturi avansate; aparen;ele, satisfac;iile nu sunt manifestare a demnit;;ii omene;ti ;nc;…
   Din nou -- libert;;ile! Ele difer; de la om la om, de la o societate la alta! Nu vom fi c;t de c;t sinceri ating;nd acest termin f;r; a folosi altul: necesit;;ile sau legile existen;ii, de care este imposibil s; ne eliber;m (relativ). Necesit;;ile primare ale speciei: alimenta;ia, ;mbr;c;mintea, locuin;a… sunt iminente. Ele nu pot fi ignorate, de ele nu ne vom elibera, dec;t relativ, produc;ndu-le ;n cantit;;i ;i calitate satisf;c;toare… Necesit;;ile de tipul educa;ie ;i studii, ;ndeletniciri ;i odihn;, petrecerea timpului liber… ;in de societate ;i difer;… Reproducerea ;i satisfac;ia cerin;elor ce ;in de sex-rela;ii sunt la r;ndul lor necesit;;i ;i aici ca ;n nici o alt; parte a existen;ei omului vedem ;ncerc;rile zadarnice de a manifesta libert;;ile: educa;ia copilului ;ncredin;at; unui om apriori socotit inferior angajatorului; dezordine ;n via;a sexual; prin motiva;ia selec;iei (principalul principiu al liberalismului apropo!)… Necesit;;ile de ordin spiritual, moral, ce ;in de alegerea politicului, religiei, exprim;rii… – a;a numitele libert;;i de ordin superior chiar din motoul capitolului vedem c; sunt posibile sau se poate vorbi despre ele numai in societ;;ile prospere, saturate material sau cu necesit;;ile primare satisf;cute… P;n; la urm; vedem c; libert;;ile ;n satisfac;ia necesit;;ilor constau. Pot fi par;iale ;i ;n m;sura ;n care mi-o permit al;ii, societatea… De-a lungul istoriei un popor era liber fa;; de altul datorit; or;nduirii superioare ;i puterii sale fa;; de inamic… ;ntr-o societate individul este liber p;n; nu este exploatat  de altul – producerea bunurilor ;ntr-un mod echitabil, respectarea drepturilor…Egala participare ;n producere, f;r; ;iretlicuri ;i furt, presupun prosperitate, maximumul libert;;ilor... Ast;zi c;nd omul e silit s; tr;iasc; pe principiul „dac; nu munce;ti mori” (altfel numit „existen;; condi;ionat; economic”), iar acolo, la munc;, este furat, ;njosit, despre ce libertate poate fi vorba… Desigur istoria mai ;tie ;i a;a situa;ie:” dac; nu lup;i piei de foame…”. Omul, munca sa, privite ca marf; este ;njositoare, greu acceptabile… St;p;nul apriori este pus ;n situa;ie de avantaj – el nu apare ca marf;! Desigur, se poate repro;a c; el ;;i asum; alte responsabilit;;i ;i riscuri.
   Clar e una: nu putem vorbi despre personalitate f;r; libert;;ile ei.
   Care-s condi;iile evolu;iei individului, speciei!? Optima condi;ie dintre con;tient ;i starea delirului uit;rii, luptei, ebriet;;ii victoriei, succesului, fericirii incon;tientului…!? ;n ce condi;ii ;i cum suma calit;;ilor individului, personalit;;ii adaog; fericit, ;i cum degradeaz; …!? F;r; lupta mobilizatoare evident c; este imposibil acest progres… dar ce lupt; f;r; pericol, sau interes maxim… C;nd e momentul dep;;irii m;surii ;n orbirea luptei sau lenevia vis;rii…!? Toate acestea difer; de la o societate la alta, depind de tradi;ii, condi;ii climaterice, geografice, geopolitice (de ce nu!?), e cetera… Absolut r;spuns corect nu exist;… Adev;rul cred c; este ;n diversitatea culturilor, popoarelor, ce este p;n; la urm; o exprimare absolut; a pluralismului valoric… Un argument contra lumii unipolare… Ast;zi, c;nd ;tiin;a despre om, secretele vie;ii, este at;t de avansat; ;i p;;e;te tot mai sigur ;nainte, desigur c; putem „corecta  bunul sim;” in tratarea acestui domeniu suprem. ;tiin;ele fixe, reale cred c; vor fi tot mai sigure, neav;nd nevoie de filozofie sau abstrac;ii … ;i totu;i cu sofisticarea, complicarea existen;ii societ;;ii, civiliza;iei, vom fi nevoi;i s; fim foarte aten;i, deoarece cred c; cu timpul calea civiliza;iei va trebui trasat; (;i cum aceasta f;r; filozofie!?), asigur;nd spa;ii de manevr;, prevenind pericolele, deoarece c;ile pe m;sura ;naint;rii vor deveni tot mai pu;ine ;i mai ;nguste, iar civiliza;ia tot mai vulnerabila…Ar trebui s; studiem mai bine lec;iile popoarelor, culturilor disp;rute… Toate acestea pot fi doar umaniz;nd regulile luptei, existen;ei ….(!?). Libert;;ile, ca garan;ia prosperit;;ii omului, form;rii lui ;n secretul ;i voia Domnului, deoarece chiar norma pentru om este problematic; in defini;ie, dar ;i mai ur;t e cu realizarea…
    Fericirea personalit;;ii este at;t de personalizat;, individual;, intim; chiar, c; un r;spuns fix, absolut, clar este exclus, imposibil… ;i totu;i formularea r;spunsului pentru acest om ca reprezentant al speciei s-ar permite, deoarece chestiile de bucurii ;i amar coincid, sunt ;n fond cam acelea;i – sub  un soare tr;im cu to;ii p;n; c;nd… ;mi voi permite s; ;ncep cu acea fericire incon;tient; a omului ce nu scrie ;i nu cite;te, acelui om care „cu ochiul de copil la toate el prive;te”… Alt; formul; mai expunem aici: „Fericirea const; in cazul c;nd le ai pe toate ;i ceva mai vreai…”. ;i formul;rile le ;nchidem cu axioma: „C;nd realitatea ;i ;nchipuirea coincid!” sau „Comme ils faut…”. Desigur, majoritatea cov;r;itoare a oamenilor zilelor de azi tr;iesc ;ntre s;r;cie ;i relativa bun;stare, ;n aceast; lupt; zi de zi cu toate bunurile ;i murd;ria mizeriei… Tr;iesc cu conformarea „bine c; nu e mai r;u”, c;ci r;ul l-au v;zut, ;l ;tiu… ;i dac; ;tim de amar, apoi ;i starea contrar; exist;… De a le descoperi, retr;i pe cele bune, ;nvinge pe toate rele, demni r;m;n;nd – arta de a tr;i… ;i cum toate astea f;r; a le ;mp;r;i cu cei din jur!? Vrem sau nu, dar suntem sorti;i s; vorbim despre societ;;i mai mult sau mai pu;in fericite. Omul este fiin;; social;. ;ntre neferici;i fericit nu pot fi!!!
    Desigur, categoria dat;, atins; aici, nu poate fi descoperit; c;t de c;t, ;i nici nu poate fi pus a;a ;el… Este atins; ;n m;sura ;n care ;ndrept;;e;te viziunea, filosofia autorului… Toate calit;;ile omene;ti de la animalice ;i p;n; la sublime sunt iminente, cer respect, cont, ;i nu pot fi desconsiderate, ;n;bu;ite, artificial sau con;tient subdezvoltate, ba chiar din contra cer dezvoltare ( animalicul inclusiv !!!)… Asigurarea egalelor drepturi (la via;;, la munc;, libertate…), toleran;a, accesul tuturor pe m;sura meritului la bunul ob;tesc, ce ar na;te o mai ;nalt; valoare a vie;ii omene;ti, a unor tradi;ii mai umane, mai demne… Nimic nou – acestea-s vechi c;t lumea ! Dar lumea se schimb; totu;i!!! „;tiul” ei a devenit foarte puternic! El schimb; lumea!



                „Mama bog;;iei p;m;ntul este, iar tat;l ei – munca.”
                U. Petti.
               
               
                VALORILE
    
  -- Omul cu calit;;ile sale: frumosul fizic ;i spiritual, poten;ialul ;i crea;ia, cerin;ele ;i
modul satisfac;iei lor…
  -- Societatea: oamenii ce m; ;nconjoar;; cu ce tr;im; ce ;i cum producem, c;t si cum muncim; fericirile; rela;iile (or;nduirea social;): tradi;iile ;i moravurile;libert;;ile; problemele…
  -- Locul sub soare, spa;iul ocupat, proprietatea…
    R;sfir;nd, analiz;nd ;i sintetiz;nd, pe c;t ne permit mijloacele ;i spiritul, aceste trei pozi;ii ale aproximativei clasific;ri, vom pune cred c; mai multe ;ntreb;ri, dec;t vom da r;spunsuri c;t de c;t revelatorii, fericite…
   Unii de-acu vorbesc despre transumanism – om cu calit;;i cultivate artificial, creaturi deformate genetic, implante, alt; societate… Nu ;tiu dac; acolo se vorbe;te despre selec;ie ;i modelele ei. Dezvoltarea mijloacelor tehnologic-informa;ionale, p;trunderea tainelor vie;ii (si nicidecum posedarea lor absolut;) permite unor min;i fierbin;i s; fac; declara;ii de un diapazon foarte vast, uneori chiar absurde…Ei uit;, c; mul;i pe ast; lume sufer; de foame, nemaivorbind de multe alte lipsuri, ce face umanismul problematic… Desigur diversificarea c;ilor ;i modelelor de existen;; sunt de neevitat odat; cu evolu;iile tehnologice, ;mbog;;irea civiliza;iei (totu;i)…Dar respectarea legilor p;m;nte;ti, necesit;;ilor umane, sunt de neevitat. Transformarea omului („spiritual au f;cut-o” comuni;tii, religiile,… cu rezultate ;tiute), evolu;ia lui, cultivarea personalit;;ii ;i calit;;ilor umane (p;n; la urm; mai mult „vreau” ;i „;tiu”—desigur vulgar, simplu spus)—vecinica  problem; ;i ;elul existen;ei. R;spunsul la ;ntrebarea c;nd ;i cum evolueaz; individul sau aceasta-i ceva propriu numai speciei? Acest OM ca categorie abstract;, sum; de calit;;i coapte aici sub soare, va r;m;ne ;nc; mult timp etalonul lucrurilor, valorilor… Omul de r;nd se bazeaz; pe „bunul sim;”, gust, consum ;i odihn;… Despre chestiile (ñîïóòñòâóþùèå) contemporanul mai ;nchide ochii…Se face a nu vedea multe lucruri…evidente chiar.
    Exist; oare echivalen;a dintre efort ;i repaos — condi;ia optim;, armonia de existen;; ;i progres a individului...?
  Despre efectul efortului e ;i mai complicat… Tr;im ;ntr-o lume unde lupt;m unii cu al;ii, ca p;n; la urm; s; r;m;n; cei mai ;ire;i ;i puternici (;i c;nd e finalul, cum e?) sau alegem modelul condi;iilor confortabile, ;n care existen;a nu e pus; sub ;ntrebare ;i facem umbr; pe lume cu to;ii laolalt;…Scrupulele!!! Poate le-a venit timpul!? Daoismul ne spune s; p;;im atent ca pisica. Aceast; filozofie a ap;rut, cred, ;n condi;ii naturale (altitudine, latitudine, clim;…e cetera) foarte prielnice, confortabile, bl;nde…din Orient. Poten;ialul ;i condi;iile vie;ii omului Europei moderne (;i nu numai) pot fi clasate ca destul de confortabile ca s; ;ncerc;m a propune ceva, ce ;n opinia autorului ne-ar ridica la alt nivel de existen;; – mai ales social.
  Condi;iile existen;ei, ordinea social; a omului modern sunt neadecvate nivelului de dezvoltare a ;tiin;elor,tehnologiilor…Cred c; spiritul omului modern, lovindu-se de realit;;ile existen;ei cotidiene cu nevoia de a se conforma, de a-;i g;si un loc de munc;, un loc ;ntr-un proces tehnologic, ce-i permite o supravie;uire oarecare, nesiguran;a ;n ziua de m;ne,-- toate ;mpreun;-l sufoc;, ;l ;njosesc, ne fac cinici, ne fac s; ne pierdem buna credin;;…;n afar; de nedreptatea, dezbinarea societ;;ii pe rang de proprietate, se mai adaog; tehnologiile ce pot ;nlocui omul, ;i amplific;rile globalismului…Unele state au f;cut pe bun drept din economicele lor arme de prosperitate, alte ;;ri r;mase ca gunoi;ti… Popoare ;i oameni ;n surplus (ëèøíèå)…Poate am fi mai ferici;i, mai lini;ti;i, mai ;ncrez;tori ;n ziua de m;ne, dac; ar exista mai pu;ini mizerabili ;n societate…Poate in alte condi;ii de existen;; am ameliora situa;ia ecologic;, „p;;ind ca pisica”— mai atent, produc;nd si consum;nd mai ra;ional, f;r; aceast; goan; absurd; dup; bani. Crearea locurilor de munc; ast;zi serve;te ;el, dar nu beneficiu, utilitate pentru societate. Aceasta apriori presupune ceva z;darnic, nociv ecologiei… Goana dup; bani, profitul, r;m;n ;elul suprem al majorit;;ii cov;r;itoare de ;ntreprinderi. „Productivitatea” este ridicat; cu toate mijloacele, propun;ndu-ne alimente nocive, dar ieftine. Tot a;a ;nghi;im conservan;i ;i chimie de tot felul…e cetera. Produceri, consumuri, experiment;ri, transport;ri, tranzac;ii de bani, cheltuieli…-- deseori aiurea -- ne murd;resc aerul, apa ;i solul, prefac munca omului in ceva z;darnic, dispre;uitor, chiar d;un;tor..
Pu;ini tr;iesc, mul;i exist; -- cu interese antagoniste ;i deci piedici de progres, nocivitate moral; ;i ecologic;.
  Bunurile ;i munca pentru producerea lor – pre;ul ;i remunerarea va fi ;ntotdeauna o problem;, f;r; care existen;a oric;rei societ;;i este un nonsens. Munca, efortul, bunurile ;i modul lor de ob;inere, posedare – adev;ratul cost ;i pre; f;r; erori – aceast; m;sur;, care nu poate fi constant;, ;i difer; ;n dependen;; de timp, loc, mod;, e cetera va fi ;ntotdeauna o mare problem;. Una e clar: bunurile (care-s ;n fond calit;;i umane: haina—c;ldur;; ma;ina – mers, munc;…) ;i munca (care-i uman;) sunt valori…C;nd vedem dispre;ul lor, a omului ;n genere, e greu s; te conformezi cu g;ndul, s; g;se;ti argumente pro acestui fenomen. Nu se poate tr;i ;n condi;iile c;nd unii produc bunurile f;r; a fi remunera;i la justa valoare, f;r; s; nu le d;m meritul, altfel zis—fur;ndu-i. Societatea cu preten;ii la prosperitate a;a dispre; nu poate admite. Tr;im ;n societatea modern;, (unde bunurile se produc -- nu se str;ng din natur;), c;nd unii muncesc iar al;ii numai consum;, neproduc;nd nimic. A;a fiind, se produce furtul, degradarea societ;;ii, moralului, s;r;cirea ei…Banii permit totul…Unii nu au ce m;nca, ceilal;i mor de ur;t de avu;i ce sunt… Cum de-i   lecuit!? Reie;ind din faptul, c; omul ;i munca sa sunt valorile supreme, ra;iunea, spiritul, „;tiul” poate propune ceva, ce ;ine de echitate. ;n politic, or;nduire social;, ra;iunea altceva mai mult dec;t echitatea nu poate propune. Doar ;iretlicuri, metode cu ;eluri ipocrite, de care istoria-i butie. 
Desigur, toate acestea sunt produse sub lozinca libert;;ii sau voluntarismului, ;i totu;i…ceva se poate propune. O vom face aici. Civiliza;ia, desigur, va g;si ;i alte rezolv;ri diferite de metoda propus; mai jos.
                Societatea. Eu ;i ceilal;i. Contemporanitatea.
   Omul apare, ca ;i alte viet;;i pe lume, fiind bucuria si dragostea,frumuse;ea, n;dejdea celorlal;i… Trezindu-se, t;n;r fiind, descoper; acele tr;s;turi egoiste in fond (l;comie, sete de faim;, dragoste de sine mai ;nt;i de toate, asuprirea celorlal;i… e cetera), care se descoper; absolut ;n rela;iile cu sexul opus.”Eu sunt centrul lumii”. Aici cred c; trebuie c;utat momentul evolu;iei, selec;iei (de ce nu?) umane. Lupta ast;zi ca mijloc de selec;ie este ignorat; – pretindem la umanism doar… Vine apoi perioada desemn;rii, form;rii intereselor, care se termin; de obicei cu banala goan; dup; bog;;ii, bani, influen;e, putere, sau satisfac;ia patimilor, lupta pentru existen;;, munca ;i nedrept;;i, degradare sau ;nflorirea personalit;;ii, familiei…  Toate astea ;i cele ce vor urma nu pot s; nu depind; de societate. Omul p;n; la urm; const; din semin;ia sa, societatea care l-a crescut ;i educat cu toate obiceiurile ;i ;nt;mpl;rile, si poate steaua sub care s-a n;scut. Darul vie;ii e sf;nt. Altfel toate cele scrise ;;i pierd sensul, dup; cum ;i-ar pierde sensul filozofia, accept;ndu-l pe Ni;;e…Iar;;i reie;ind din faptul, c; „;tiul”(aici se afl; „sfin;enia”) este calitatea de v;rf (floarea) a vie;ii, ;i deci de neignorat. Adolescen;a ;i anii de mijloc ai individului, realizarea lui social; ;i emo;ional;, spiritual;, f;r; societate e de ne;nchipuit …
   Este una din cele mai groaznice pedepse — izolarea de societate; tip asocial, om straniu, anahoret, sihastru…Fiecare vrea s; fie ;n r;nd cu lumea, dar dac; e ;i cu ceva deasupra ei, atunci totu-i OK! C;t de egoist; n-ar fi esen;a individului fericirea lui ;n afara societ;;ii nu-i. Un rival pe m;sur;-i at;t de necesar. „È íàì ñî÷óâñòâèå äàåòñÿ êàê íàì äàåòñÿ áëàãîäàòü”(Òþò÷åâ). Cu anii omul mai evolueaz; – mai apare sentimentul responsabilit;;ii fa;; de cei din jur (familie, ob;te, popor), sau alte convingeri (ca „se poate ;i a;a”, „eu p;n; la urm;”, exager;ri religioase…-- cazuistica e indefinit;)… Cu dezvoltarea ;i expansiunea globalismului unele calit;;i (sim;ul gloatei, neamului, onoarei …) sunt desconsiderate. Virtu;ile, meritele sau profanat, schimbat, ceea ce nu poate s; nu se r;sfr;ng; asupra st;rii generale a societ;;ii ;i civiliza;iei. Dac; vom g;si formula efortului optim al fiec;rui membru al societ;;ii (lozinca liberalismului: „fiecare-;i ia povar; dup; putere”), dac; vom crea societatea ;n care toate calit;;ile omului vor fi (cerute) solicitate ;i admirate, aceast; or;nduire va fi de succes, ;nfloritoare…
    Globalismul este problema ;i realitatea civiliza;iei moderne. Avantajele lui sunt: exportul libert;;ilor, democra;iei si (totu;i) a tehnologiilor, bunurilor materiale. Indicii economici se declar; ca fiind criteriul de prosperitate al unor ;;ri, ce e o eroare. Da, succesele ;i tehnologiile avansate, sunt un succes, dar relativ, cu problemele ;tiute. Succesul economic umple bugetele unor anumite ;;ri, ce permit politicienilor s; declare succesul, dar cum r;m;ne cu valul de emigran;i, natalitatea, celelalte state cu s;r;cia lor, problemele ecologice!? S;r;cia din statele vecine e o stare apreciat; ca fa;; de cele bogate. Bog;;ia unor state sunt pricina s;r;ciei altora… Paradox, dar rela;iile ce ;in de valutele str;ine al economiilor puternice in aceast; situa;ie au un efect nu numai relativ, ci ;i direct. Desigur, ;;rile avansate servesc model, exemplu, dar ;n acela;i timp ;i prefac ;n robi pe al;ii…Ar trebui cumva de ars mai pu;in combustibil ;i oxigen pentru globalism ;i exporturi deseori aiurea…Cum? Nu ;tiu.
                Proprietatea
   Ast;zi, ca ;i sute,mii de ani, proprietatea, avu;ia determin; ;n mare, clar; m;sur; bun;starea, reu;ita vie;ii. Posesorii unor calit;;i creative, cei ce muncesc, sau depun riscuri pe alte t;r;muri sunt de un succes mult mai modest, dac; nu prea bine spus. Nu fiec;ruia i-e dat s; fie proprietar, dar aceasta nu ;nseamn; c; ceilal;i merit; mai pu;in—dac; nu unii din ei ;i mai mult. Proprietatea ;i prosperitatea depind hiperbolic. Este oare crim; la care s; nu mearg; omul pentru o proprietate ce „i-ar rezolva pentru totdeauna toate problemele”? Mai sunt c;teva metode de ;mbog;;ire, care p;n; la urm; ;n propriet;;i se prefac: influen;a ;i puterea politic;, r;zboiul, jaful, comer;ul… Cum proprietatea, capitalul se prefac ;n bog;;ie a descris-o Marx. Analiza capitalului este des;v;r;it; la el. Ceea ce a propus el, timpul a ar;tat, c; e o gre;eal;. Nefericirea or;nduirii capitaliste const; in ;mp;r;irea c;rn;, nedreapt; a pre;ului muncii depuse asupra productului-marf;. Lumea mereu a fost ;mp;r;it; ;n grupuri, clase cu interese antagoniste. Aceasta ur;;e;te orice societate. Nu degeaba ;n toate religiile (visurile omenirii) to;i sunt egali ;n fa;a lui Dumnezeu. Oamenii, ;mpreun; realiz;nd ritualul religios, au sentimentul egalit;;ii—„eu sunt ca ;i ceilal;i, eu sunt cu to;ii, sunt frate sau sor; intre fra;i…”. ;n aceste senza;ii este puterea ;i aparentul succes al islamului…Existen;a, fericirile omene;ti in ob;te, comun;, gloat; posibile-s apriori, iminent chiar… Eu, care undeva sunt ateist, dar am educat; stima fa;; de religie, ;i c;nd arareori merg la biseric;, ascult revela;ia rug;ciunii sufletului cre;tin, ;tiu c; acest suflet prin credin;a ;i rug;ciunea sa e mult mai frumos si poate mai puternic dec;t al meu ;narmat cu cuno;tin;e adesea inutile, cu credin;a surpat; ;i ambi;ii exagerate…M;car c; eu cred (;mi zic) ;n fiin;a, spiritul uman. Mizeria dintre oameni, nedrept;;ile ;l ;njosesc pe om. Marx ;i K; a vrut s;-i fac; pe to;i proprietari ;n egal; m;sur;—proprietatea ob;teasc; contra celei private. Gre;eala „;tiului”, ra;iunii, ;n rezolvarea problemei sociale, poate chiar impoten;a min;ii omene;ti ;n rezolvarea acestei probleme. Unde se amestec; „stiul” acolo se curm; voin;a… Precum cre;tinismului i se imput; educa;ia sl;biciunii ;n oameni. A; repro;a aici—cre;tinismul trateaz; ;i fere;te sufletele de boli ;i gre;eli, f;c;nd omul mai puternic mai vital … Ce e de propus!? Proprietatea-i valoare, ;i repet, are pre;ul ei, dar nu se poate de permis ca ea s; fie instrument de exploatare a omului de c;tre om. CUM!? Mai jos.
      Spa;iul sub soare, situa;ia geografic; a localit;;ii,clima, calitatea solului ;i deci a productelor definesc personalitatea—calit;;ile ei fizice, temperamentul,frumuse;ea… Cultura – un ;ir de ;nt;mpl;ri fericite ;i nu numai – este posibil; undeva ;i numai unde nimic nu e, nu poate persista…


                „Cacatum non est pictum…”


                RELATIVITATEA  VALORILOR

  Cea mai relativ;, mai absurd; situa;ie, chiar boala civiliza;iei const; ;n faptul c; ma;ina, chestia speculativ;, „avu;ia”, banul, pot produce, fac mai mult dec;t omul ;ns;;i! ;i aici nu e vorba despre o desconsiderare relativ; a personalit;;ii, ci de ceva absolut, direct. Poate omul fi tratat asemenea unei ma;ini, vite de munc;, iar deseori pus cu mult mai prejos !? In civiliza;ia unde „efectul economic”, producerea bunurilor, este pus ;n capul lucrurilor, aceasta este inevitabil. Dac; ma;ina produce mai mult, mai bun, mai ieftin dec;t omul…! Dac; specula, minciuna aduce mult mai mul;i bani dec;t munca de toate zilele…! Dar dac; o societate gre;e;te ;n aprecierea valorilor!? Sau vecinul produce cu pre;ul unor jertfe de suflete ;i vie;i ceva product mai avansat, iar noi cu scrupulele finei atitudini fa;; de spirit, suflet ;i om am adormit ;n lene ;i contemplare!? Globalismul cu monocultura sa a;a situa;ii exclude: accept; ;i permite una — sau produci (lup;i) sau piei de foame!   Crearea surplusului de bog;;ie permite unei societ;;i investi;ii ;n ;tiin;e, libert;;i (c;t de relative ar fi ele), speciali;ti ;n domenii, mod de via;; al unora de ;nalt nivel, ce poate servi pentru ceilal;i o aspira;ie, exemplu, model … accesibil! Accesibil prin munc;, crea;ie, ci nu prin furt, jaf e cetera…
    Valoare sau bun relativ care-i sau c;nd e ? „C;nd cineva posed; un bun oarecare ;n exclusivitate – mul;i al;ii nu-;i permit acest bun…”. Bunul ce-l au to;i ;nceteaz; de a fi valoare, sau este devalorizat serios… Proprietatea ob;teasc; (a tuturor) am v;zut prea clar c;t valora… Valoarea propriet;;ii private ;n aceia ;i const;: nu to;i o posed; ;i ea, a;a fiind, permite ;nsu;irea muncii proletarului…O proprietate ;ntr-o menajare are un randament ;i tot aceia;i ;ntreprindere cu alt st;p;n d; cu totul alt efect. Privind mai cert, putem observa c; proprietatea ;mprumut; calit;;ile st;p;nului… Apare momentul c;nd proprietatea privat; (posesia cuiva in careva mod ) devine fr;n; a prosperit;;ii, mersului ;nainte…
   Regimul politic c;nd el permite cuiva s; posede ;ara dar nu s; o c;rmuiasc; cu eforturi ;i grij;, c;nd acesta permite ;mbog;;irea absurd; personal; ;i nu ;nflorirea ;;rii -- tot este o valoare dar prea relativ;, pervers; chiar…! Un bun ieri prezenta valoare iar ast;zi este dep;;it! ;ntr-o societate unele principii ;i norme prezint; valoare, pe c;nd tot acestea ;n alta sunt false…
  Dar c;t; relativitate-i ;n reprezentarea bun;st;rii, bunului gust uman!!
  Cel ce-a ;ndurat foame ;tie pre;ul p;inii … Numai ;n pericol de moarte sim;im pre;ul vie;ii… Bunul sim;, educa;ia, cultura personalit;;ii, puterea fizic; sau spiritual; valoric de ;mprejur;ri, situa;ii depind (relative sunt)…
  Ierarhia sau pozi;ia social; tot e o scar; valoric;. F;r; ierarhie orice societate este de neimaginat – haos. Rigida, fixa structur; a puterii ;i privilegiilor devin o piedic; ;n progresul societ;;ii. Democra;ia ;i pluralismul valoric sunt propunerile, leacul…
   Libertatea, concuren;a ;i dreptul la via;;. Cum r;m;ne cu situa;ia c;nd unii membri ai societ;;ii nu au ce m;nca, (nemaivorbind de educa;ie, instruire) ;i ce poate societatea cere sau a;tepta de la ei…!? Libert;;ile celui cu cont bancar este una ;i libertatea celui f;r; loc de munc; e cu totul alta! Concuren;a ;ntre cei s;tui ce produc la uzinele lor miliarde este una (libertatea lor nu e lezat;, precum ;i dreptul la via;;)  ;i concuren;a de supravie;uire ;ntre cei ce abia au ce m;nca altfel se nume;te…! Despre ce drepturi la via;; sau calitatea ei putem vorbi dac; nu doar despre ceva foarte relativ!? Cine se poate sim;i liber, iresponsabil fa;; de produc;torul bunurilor pe care le consum;?! Cei ce vreau, ;i se fac a nu-i recunoa;te pe cei ce muncesc, pe cei ce-mi asigur; libertatea ;n alegerea ;ndeletnicirii, ce-mi d;ruie r;gazul… Cine poate ignora, se poate elibera de legile Terei!? Pu;ini sunt acei ce se pot amplasa ;n fericitul zbor deasupra unora din ele… 
    Interpret;rile politice ale unor valori -- la ce numai nu se ajunge: se ;ncurc; cotropirea cu eliberarea, evidentul ;i absurdul, minciuna  cu adev;rul… Interesul ;i fesul…VREAUL indivizilor sau grup;rilor pot deforma multe, foarte multe… Cum de-i silit pe unii s; nu o fac;!? O singur; solu;ie permite ra;iunea: ;mp;r;irea  dup; merit (munca depus;) a productului ob;tesc, egalul drept la spa;iile de existen;;... P;n; la urm; e un nonsens c; unii ;i fur; pe ceilal;i. Civiliza;ia modern; permite acest furt… Care-i mecanismul, mijlocul cu care se poate face dreapta r;splat;? Mi-;i spune birja, concuren;a, t;rgul, banii…
    C;t; relativitate in valoarea banului: de la cantitate, scop, virtutea ;i modul de al c;;tiga, specule, crime ;i josnicii … p;n; la arta de a al cheltui. Acest ban de h;rtie care nu mai este echivalat  cu aur, poate fi manipulat de bancheri, politicieni ;i speculan;i, poate pl;ti uciga;ul, e cetera, e cetera. Pentru cineva el este c;;tigat ;n sudoarea frun;ii, iar altuia ;i cade din buget aiurea…Unul abia de-;i c;;tig; existen;a iar cel;lalt cheltuie;te pe ciud;;enii ;i jocuri de noroc – libert;;ile… Pot oare ace;ti bani fi mijloc sigur de pre;uire ;i remunerare a muncii, vie;ii umane?! Banii au devenit ;i sens ;i scop, spa;iu de v;n;toare, existen;;… Nu import; metoda prin care au fost c;;tiga;i, deoarece nici miros, ;i nici proprietatea „cum ei sunt f;cu;i” nu o au!! Normele morale, crimele, judec;;ile ;i politicul, demnitatea omeneasc; ;i libert;;ile…-- aproape toate domeniile vie;ii sunt condi;ionate de acest ban f;r; cost real (echivalen;; ;n aur)… De fapt ace;ti bani permit toate bolile civiliza;iei moderne. Este interesant, straniu s;-l auzi pe descendentul neamului de samurai cum se jeluie;te c; goana dup; dolar a distrus sentimentul samuraic…Cum e pe la noi o ;ti;i…;i dac; economic Japonia, China ;i alte state au acceptat regulile economice occidentale cu un rezultat destul de pozitiv (relativ), apoi altele suport; s;r;cie echivalent; cu genocidul. ;;rile sau popoarele ce nu ;i-au consolidat ac;iunile politicului cu interesele capitalului ;i a poporului sunt pierdute, b;ntuite de s;r;cie.  F;r; ban libertate nu exist;, nici drept la via;;…Expansiunea puternicelor economii asupra lumii prin intermediul valutelor este realizat;. Cu aceast; stare de lucruri spiritul, cugetul uman nu se va ;mp;ca vreodat;! Situa;ia poate fi schimbat;!? 
  Ca parte pozitiv; e de ne;nchipuit economia modern; f;r; ace;ti bani ce pot comprima bunurile ;i permit schimbul de m;rfuri. Ei pot preface ;n marf; totul: chiar ;i munca omeneasc;, omul ;ns;;i…Banii – s;ngele economiei…
   Importan;a lor numai va cre;te cu avansarea civiliza;iei…



                „…Poate-i un fantasm al sufletului meu…”
                M. Eminescu.
                «…èç óñò åÿ,                è íîâûé ìèð óâèäåë ÿ...»
                Ô. Òþò÷åâ.

                Al;i bani -- alt; lume

    Lumea alta nu poate fi… Ea este a;a cum este: ;nv;lm;;eal; de calit;;i omene;ti, crea;ii ;i ;nc; ceva – un dar, ce ;n cuvinte nu poate fi exprimat, mister expus p;trunderii… Accept;nd ideea progresului, care de fapt este o mai perfect; ordine a lucrurilor, apriori accept;m schimbarea. Arcul progresului, for;a-motor care e? -- Munca… Dar s; nu uit;m: „excesul de munc; stric; omenia!”…; -- Vreaul, interesul, tendin;a de a fi mai bun dec;t aproapele, mai liber dec;t el. Metodele ;ns;( ;n afara muncii ) acceptabile ;n majoritatea cazurilor nu pot fi: furt, ;iretlicuri, r;zboi, exploatarea omului de c;tre om, specula;ii de diferit rang…; -- Fobia, teama de a fi dep;;it… nu a ;ncununat demnitatea omeneasc; niciodat;, ;i deci cu asemenea mijloace un a;a ;el este imposibil; -- Nivelul de dezvoltare a for;elor de produc;ie, rela;iile de produc;ie… Da;i s; le numim condi;ii… Toate acestea armonios ;mbinate, cu sens ;i ra;iune presupun ;nflorire, prosperitate, ;i tot acestea ;n alte combina;ii se prefac ;n infern… Care-i m;sura!? Criteriile, limitele… – care-s!? Aceste ;ntreb;ri vechi c;t lumea r;spuns nu-l au, ;i vor fi cu ea mult ;nainte… Barbarii au pus-o pe putere, animalic, cotropiri, despotism… cu efectul ;tiut. R;zboaiele, ca cel mai pronun;at fenomen din istoria omenirii, c;t progres au adus civiliza;iei ;tim. ;i lini;titele descoperiri – scrisul, roata, aburul, electricitatea… -- cum s; nu ne mire… De ce cele mai avansate descoperiri au fost at;t de des ;n scopuri militare mai ;nt;i folosite!? Poate din motivul c; interesul puternicului prevala. Ast;zi tr;im ;n aceia;i lume a puterii. Aceast; situa;ie are ;i avantajele ei: men;ine o ordine, disciplineaz;, mobilizeaz; – tot mai bine dec;t sodomia…! Comuni;tii (ca cel mai proasp;t ;i vorbitor exemplu) au pus-o pe idealurile cre;tine, pe con;tiin;;… Unde mai sus!? Dar care-i efectul!!? Diametral opus. S; fi declarat deodat;, ;n program, c; au de omor;t at;tea milioane, nu ar fi f;cut-o!!! Rela;iile dintre oameni – cea mai dificil; (dup; rela;iile dintre personalit;;ile de sex opus) ;ntrebare a civiliza;iei! Din ea deriv; aproape toate celelalte probleme: ecologice, s;r;cie, r;zboaie, e cetera.
     Progresul tehnic. De c;te ori de-a lungul istoriei, omul f;c;nd descoperiri, n;zuia bel;ug ;i via;; mai u;oar;, mai demn;, ;i de-a lungul istoriei de fiecare dat; vedem problematic; fericirea omeneasc;, chiar existen;a! Suprapopularea planetei… este direct dependent; de evolu;ia tehnic; -- domina;ia speciei bine ;narmat;… Cu ;nmul;irea masei omene;ti ar trebui s; a;tept;m ;i evolu;ia umanismului, s; fie ;i mai mult; fericire omeneasc;… sau ;nmul;im amarul, dobitocescul!? Desigur, totu-i ascuns ;n ordinea de lucruri, ;n or;nduirea social; … care la r;ndul lor sunt dependente de revolu;iile industriale, tehnice, evolu;ia for;elor de produc;ie … Revolu;ia (schimbarea) social; este provocat; de c;tre revolu;ia industrial; -- evident; lege… Ne folosim cu to;ii de rezultatele revolu;iei informa;ional-tehnologice! Suntem uimi;i de implement;rile electronice ;n ;narmare mai ;nt;i de toate (ca ;ntotdeauna!). Desigur, masa popula;iei (suprapopularea) permite prefacerea acestor descoperiri ;n marf; – e foarte vesel! Evolu;ia informa;ional; ne permite s; p;trundem secretele microlumii, vie;ii, s; pretindem la descoperiri spa;iale, posed;ri a noilor energii…! Poate e cazul s; a;tept;m conform legii susnumite o nou; evolu;ie ;i ;n domeniul social? Cum ;i ce s-ar putea schimba ;ntre oameni odat; cu revolu;ia informa;ional;!? Imediatul acces al individului la informa;ie, ignor;nd distan;ele… Aceasta permite s; ne trezim cu un foarte efectiv instrument al democra;iei – clarific;ri ;i lupta cu minciuna, eroarea!!! Ne putem permite a supraveghea spa;ii contra r;uf;c;torilor… ;i totu;i, ce se mai poate de f;cut, ;n chestia eliber;rii (pe c;t e posibil; aceasta) personalit;;ii, ridic;rii demnit;;ii omene;ti la alt nivel, mai superior!? V; dau un r;spuns pe c;t de straniu pe at;t de logic: banul electronic!!! Revolu;ia informa;ional;, dezvoltarea mijloacelor de calcul cred c; permit aceasta, iar de nu, vor fi perfec;ionate p;n; la nivelul necesar. Instrumentul, mijlocul, m;sura muncii, efortului, valorilor… cap;t;, face o evolu;ie de calitate greu de ;nchipuit… Justa apreciere a pre;ului – aceast; at;t de r;vnit; cauz; a tuturor g;nditorilor economiei politice din toate timpurile este pe trambulina evolu;iei (;n capul meu, p;n; c;nd)), caut; s; sar; la un nou nivel… Banul – acest echivalent al bunurilor, care de fapt bun nu este, ci doar mijloc de schimb, a devenit ast;zi o de;ert;ciune, ce nici echivalent ;n aur nu-l are, este ;elul tuturor ;i pentru a-l poseda, sunt permise toate mijloacele… Ast;zi acest ban ;nseamn; tot: spa;iu de v;n;toare, alimente, confort, tihn; e cetera… Rela;iile economice, comer;ul interna;ional, prosperitatea ;i siguran;a civiliza;iei ;n mare m;sur; sunt puse ;n dependen;; de aceste valute, care de fapt sunt un compromis, pe care politicienii le ieftinesc mereu… Omul a pref;cut banul din mijloc de schimb ;n valoare, bog;;ie, ce poate fi ;nmul;it; prin specule ;i alte metode asem;n;toare. Valori sunt munca, poten;ialul creativ, proprietatea natural;, nemaivorbind de om, s;n;tatea ;i libert;;ile sale… Acest ban nu poate fi comparat cu valorile susnumite… Dar ce e ;n realitate: este oare crim; la care s; nu se mearg; pentru acest ban sau s; nu fim ;mpin;i de el !? Azi via;a individului f;r; ban e imposibil;. Manipularea torentelor financiare, lipsa echivalentului ;n aur, ieftinirea valutelor la nesf;r;it ;i alte propriet;;i ale sindromului, apriori ne arat; c; ca m;sur; veridic; a muncii  umane acest de h;rtie ban nu poate servi. El mai degrab; este un mijloc de furt, de a min;i, domeniul aferelor, excrocheriilor  (cer scuze reprezentan;ilor afacerilor oneste)… Banul electronic a; vrea s; cred c; o mare parte a acestor neajunsuri le-ar dizolva… Sute de ani despre acest ban s-a tot spus, c; nu are proprietatea „cum este f;cut”, c; „miros nu are…” …;.a. A venit ;i timpul acestor calit;;i! Dac; o sut;-dou; de ani ;n urm; banul era sau avea echivalent ;n aur, ce dovedea o serioas;, pe m;sur;, tratare, pre;uire a muncii (se pretindea la a;a ceva ), apoi trecerea la h;rtie arat; c; bog;;iile ies de sub control cu banul de aur – se pot opri la oricine, ce de fapt st;p;nii acestei lumi nu o permit. Cum r;m;ne cu libertatea ;i democra;ia ;n acest caz,  nu r;spundem aici! Banul de h;rtie contra celui de aur, permanenta ieftinire a valutelor ne dovede;te c; este ceva nes;n;tos, apriori o p;c;leal; ;n tratarea muncii ;i a omului ;n genere. Din aceast; cauz; apar ;i serioasele probleme ale civiliza;iei: „facere de bani” cu efect nociv asupra mediului, s;n;t;;ii omului; produceri ;i munci aiurea, lipsa stimei fa;; de munc; ;i om… ;.a.m.d. Dac; civiliza;ia este sortit; s; mearg; pe calea progresului tehnic, apoi cred c; niciodat; nu ar trebui s; uit;m despre umanizarea acestui proces. Omul trebuie considerat -- c;t de nesigur;, problematic; ar fi multe ori situa;ia sa fa;; de ma;ini sau interesele altora. S; nu uit;m c; evolu;ia Lui, secretul vie;ii, condi;iile ;nfloririi ;i na;terii frumosului omenesc nu pot fi ;n posesia absolut; a cuiva! M; rog: dac; revolu;ia informa;ional; ne poate oferi criterii, instrumente ;i metode corecte de definire a oamenilor cu supracalit;;i fa;; de ceilal;i, apoi fie… ;i chiar dac;: – ;ntotdeauna succesul puternicului, ;nzestratului unei societ;;i, a fost ;i bucuria tuturor celorlal;i. Calit;;ile lui nu f;r; contribu;ia acestei societ;;i au fost cultivate…
   Ne permite oare poten;ialul informa;ional s; ajungem la fiecare membru al societ;;ii ;n materia asigur;rii unei vie;i mai demne, mai libere, mai cu sens!? Via;a individului mai calitativ; poate oare fi!?  La sigur: sta pe loc calitatea vie;ii nu poate! Toate domeniile vie;ii puse sub control nu pot fi, dar chestia ce ;ine de producerea ;i ;mp;r;irea bunurilor (satisfac;ia necesit;;ilor primare ) BANUL ELECTRONIC o poate schimba spre bine… Da;i-mi indicator ce ;mi va ar;ta momentul sau starea c;nd organismul uman este supra;nc;rcat sau optimalele condi;ii pentru evolu;ia lui (dac; acestea sunt) – e prea spus… Rela;iile s;n;toase dintre oameni, lips; erorilor dintre ei face mult mai mult. P;n; la urm;: «…æèçíü, êàê îñåíü, ïîäðîáíà...» (Á. Ïàñòåðíàê). Cu c;t mai multe scrupule vom putea cerne ;i sintetiza cu at;t vom deveni mai performan;i.  ;ntre-o lume tot mai  complicat; mul;i membri ai societ;;ii cad jertfe a minciunii. Instrumentele informa;ionale, accesul la informa;ie mai degrab; sau mai t;rziu vor opri acest fenomen… ;mp;r;irea propor;ional; a responsabilit;;ilor, libert;;ilor, bunurilor va deveni o condi;ie tot mai iminent; a existen;ei societ;;ii concomitent cu complicarea, cu ;nmul;irea membrilor ei... Omul nu poate fi tratat ca mijloc de ob;inere a unor ;eluri, deoarece mai degrab; sau mai t;rziu ;i ceilal;i vor ajunge s; ;mpart; acest rol… ;n genere – vine vremea responsabilit;;ilor, r;spunderii, scrupulelor, meritului… Minciuna, eroarea vor fi curmate. Si aceasta o vor face: ;tiin;a, revolu;ia informa;ional;, ;i nu numai… prin instrumente asemenea celui propus aici… Pe de alt; parte ar fi naiv s; credem, c; un instrument tehnic (al c;tulea  la r;nd!) automat ne-ar d;rui prosperitate – rolul politicului, democra;iei, geniului chiar, vor cre;te esen;ial. Vom tr;i ;n lumea speciali;tilor, pre;urilor, a muncii, responsabilit;;ilor amestecate cu tehnologii…
   Formula omului s;n;tos ;ntr-o societate s;n;toas; cum se poate realiza!? ;n societate -- mai mult; echitate… Omului -- alimente s;n;toase, munc;, cerin;e ;i satisfac;ii cu sens ;i pe m;sur;… De ce in lume milioane stau f;r; ocupa;ie, iar miliarde se alimenteaz; cu producte ieftine, ;mbibate cu steroizi ;i chimie… Poate globalismul cu banul s;u e de vin; !? De ce ace;ti oameni nu ar munci, produc;nd alimente s;n;toase de-o  pild;!? Cred c; globalismul cu valutele str;ine distrug aceasta – instrumentul unui stat str;in ( inamic chiar poate ) ne preface munca ;n ceva lipsit de sens … Altfel zis: ne distrug. Libera circula;ie a valutelor s-a pref;cut ;n instrument de expansiune a economicelor puternice, ne prefac ;n robi pe ceilal;i cet;;eni ai statelor s;race cu vagabondizarea, lumpenizarea, ruinarea unor lumi ;i culturi… Mi s-ar repro;a aici, c; evolu;ie f;r; aceste fenomene (distructive) nu poate fi, dar s; nu uit;m despre zeul detaliilor!
  O valut; – un guvern!! Paradox din nou, c;ci cum cu libert;;ile r;m;ne !? Dar cu aceste clare nedrept;;i ce ne facem!? Cred c; rezolvarea ;ine de ceva politic ;i cu mai multe scrupule: neacceptarea monopoliz;rii ;i domina;iei puternicelor economii, politicii celor pu;ini ;n detrimentul multor culturi ;i moduri de existen;;; export de libert;;i, tehnologii, bunuri ;i nu a valutelor din celuloz;, e cetera, e cetera.
  Cu alte cuvinte: asigurarea libert;;ilor fiec;rui individ ;i nu a declara;iilor politicienilor, deoarece eroarea sem;nat; in alt; parte vine ;i ;n ;ara r;uf;c;torului… Din nou: nu se poate monopoliza dreptul la via;;, la adev;r ;i libertate. Omul are acces la ele, dar nu le poate poseda absolut!!! 
   Ast;zi, c;nd viteza, evolu;ia proceselor ( celor sociale inclusiv) este at;t de mare, c;nd informa;ia nu ;tie hotar, c;nd poten;ialul ;tiin;ific ;i tehnologic al civiliza;iei este ca niciodat; altul, -- altele ar trebui s; fie ;i tratarea problemelor, solu;iile ;i metodele politice…  Robia, exploatarea omului de c;tre om, ;njosirile de tot felul – aceste metode tradi;ionale ale istoriei (;i de fapt calit;;i ale omului…) acum cred c; sunt puse sub semnul ;ntreb;rii ca ceva pentru dep;;ire… Acum, c;nd civiliza;ia nu mai are „lumi noi”, c;nd „totul e ;mp;r;it”, c;nd ;i natalitatea se limiteaz; artificial, c;nd migra;iile dintr-o s;r;cie ;n alta ne prefac ;n vagabonzi, ne fac de fapt s; ne hr;nim cu murd;rie ( ;i direct;, ;i spiritual;..), metodele vechi nu ne pot satisface. Minciuna, butaforismul st;p;nilor acestei lumi mai degrab; sau mai t;rziu vor fi scoase la iveal; ;i vor fi penetrate de adev;rurile omene;ti…! Nu se poate murd;ri genofondul omenirii, ca apoi s; ne uimim de unde iau na;tere devierile ;nn;scute!  Omul nu poate fi schimbat radical, dar condi;iile, raporturile existen;ei sale se schimb;…
  ;nchipui;i-v;  pe-o clip;, c; avem bani care nu pot fi da;i sau lua;i ca mit;! Judec;torul nu poate fi cump;rat, mituit, influen;at… Cu banul electronic el ;ndeob;te risc; s; r;m;n; f;r; serviciu --  nu vor mai avea membrii societ;;ii motive pentru a s;v;r;i crime…( vise, sarcasm!). Imagina;i-v; ban, care nu poate fi furat, ban cu care nu poate fi pl;tit uciga;ul, r;uf;c;torul, deoarece ace;ti bani au nu numai calitatea „cum ei sunt c;;tiga;i”, dar ;i „modul cum ei vor fi cheltui;i” – acestea ;nregistr;ndu-se toate opera;iunile monetare ale individului…!!!   Ban cu care nu poate fi pl;tit drogul…! Desigur, apar ;i probleme, ca de exemplu: cum de r;spl;tit prostitu;ia… at;t cea politic; c;t ;i cea aievea!? Ne r;m;ne una: ;n natur;… Uimitor r;spuns, nu!?    Ban  care nu poate ascunde m;sura c;;tigului demnitarului, proprietarului…! ;i ;n genere: este incorect faptul c;nd c;;tigul unor membri ai societ;;ii este secretezat – aici este apriori admis; minciuna.  To;i membrii unei societ;;i ar trebui s; ;mpart; o soart;… Ei vor ;mp;r;i mai corect nu numai bog;;ia, dar ;i s;r;cia…!  Crede;i-m; – munca, via;a omeneasc; sunt demne, merit; a;a bani, a;a tratare…! Echitatea social;, demnitatea omeneasc; va evolua la un cu totul alt nivel. Productivitatea muncii, efectul economic, calitatea vie;ii vor atinge culmi de necrezut! ;ntre oameni nivelul minciunii va fi diminuat considerabil. ;n societate v-a ;nvia sentimentul „cote a cote”, sentimentul de neam, dar nu numai m;rimea sacului cu bani… Via;a omeneasc; are multe calit;;i…!  Deosebirea dintre proprietar ;i omul muncii, omul crea;iei nu va fi at;t de drastic;…  Omul se va sim;i ( ;i va fi chiar) mai nobil, mai demn! Nu v; promit o societate f;r; probleme – a;a ceva nu e posibil apriori, reie;ind din filosofia mai sus men;ionat;. S; nu uit;m c; acest vis este productul „;tiului”, reprezent;rii, ;nchipuirii… ;i nu putem uita m;car pentru o clip; de voin;a, „vreaul”, partea ;ntunecat; a fiin;ei umane (c;t ;i a realit;;ii), de aceast; lume inaccesibil; „;tiului”, nesupus; l;muririi… Ea va ;ncerca  s; ;ntoarc; mersul lucrurilor altfel dec;t o traseaz; imagina;ia, „;tiul” uman… Adev;rul e undeva la mijloc…Dar ;nc; odat; repet: instrumentul ;i ponderea „;tiului” sunt at;t de proeminente ;nc;t realit;;ile, adev;rurile, existen;a uman; devin altele… Con;tientizarea lor…   
  ;n situa;ia ideal; numai e nevoie de contabili, inspectori fiscali…-- programa sistemului financiar electronic al ;;rii decide ( prin norme ;i coeficien;i democratic stabili;i…) automat m;rimea taxelor ;i impozitelor… De fapt e vorba despre un alt sistem, o alt; lume ! Politicele sociale  (pensiile, ;ndemniza;iile, stipendiile…) se vor promova automat prin intermediul acestui sistem. Apriori vom avea „curat; socoteal; pentru venit ;i cheltuial;”…!
   ;i ;nc; un argument: au fost bani din metale, din argint, aur, celuloz;… ;n aceast; ordine de ce nu ar ap;rea valuta electronic;…!? Este straniu de ce discu;ii pe acest subiect nu se poart;!? De ce modelarea electronic; nu se face!? De ce nu ;tim dac; poten;ialul tehnologico-informa;ional modern ar putea lua sub control toate opera;iunile monetare!? Dac; nu, -- apoi c;nd va fi acest poten;ial pe m;sura cerin;elor!?
   Nu ;tiu cum r;m;ne chestia cu evaluarea costurilor materiilor prime ;n acest caz, dar ;n opinia autorului  pre;ul muncii, valoarea vie;ii umane, libert;;ile sunt mult mai scumpe in compara;ie cu problema dat;…! Cred c; bog;;ia ca categorie va evolua, ;i va fi „ni;el” schimbat;, va fi alta! Cred c; individul va fi ;ntr-o mai mare dependen;; de societate ;i mai pu;in dependent de familie… Soarta familiei ca institut social poate fi foarte nedeterminat;… Ea ;;i poate pierde importan;a sau invers – depinde de calea pe care va purcede civiliza;ia.



                „…;n lumea cea comun; de-a visa e un pericul,
                C;ci de ai cumva iluzii ie;ti pierdut ;i ie;ti ridicul…”
                M. Eminescu.

                Pericolele.

  ;ntotdeauna a;a a fost: munca, geniul, eroii au creat ;i sau sacrificat iar tic;lo;ii, luceferii, nemernicii sau folosit, au umblat cu coada, au distrus… P;n; la absolutul sens ;i dreapta purcedere ;n mersul civiliza;iei cred c; mai avem mult… E prea pl;p;nd spiritul uman pentru a-;i croi astfel drumul !!!
  Dar s; trecem la iluzia noastr;, mai sus propus;.
  Primul ;i cel mai stra;nic pericol ;n societatea cu sistem monetar electronic este c; pu;inii „puternici” vor intra ;n posesia unui instrument al controlului absolut asupra celor mul;i, ce e de ne;nchipuit, inadmisibil. Mizeria, despotismul vor fi f;r; margini ;n a;a caz… Degradarea uman; – neimaginabil;… Acest sistem electronic poate deveni un instrument de exploatare, umilire, impunere a voin;ei puternicilor… Banul, moneta ;n genere a fost inventat; pentru un mai liber schimb al bunurilor, dar noi vedem c;t; perversiune se permite prin acest intermediu… Libert;;ile ;i democra;ia absolut;, pluralismul valoric vor fi ;n capul lucrurilor -- nu altfel… Voin;a, egoul, interesul individului, proprietatea lui de a interpreta ;i preface totul in propriile interese nimeni nu le poate anula, st;vili… 
   Societatea cu a;a presupuse rela;ii poate c;dea ;n capcana leneviei, sl;biciunii socialiste – a;a e acolo unde „;tiul” o ia razna, pe dinainte… Egalizarea (óðàâíèëîâêà), stoparea libert;;ii ;ntreprinderii, ajutoarele sociale pot plodi o mas; inapt;, o mucoas; ce nu va fi ;n stare de multe. Bog;;ia sau puterea pentru totdeauna sunt de nepermis, dar ele nu pot fi devalorizate.  Este de nepermis; situa;ia c;nd omul cade ;n dezn;dejdea, fatalismul s;r;ciei, robiei, crimei… Omul trebuie s; ;tie, c; prin munc; asidu;  ;i corectitudine ;;i poate schimba soarta!
   O lume in condi;ii prielnice se poate inclina spre structuri de tip clanuri asemenea celor indice… Pe c;t poate India servi exemplu de urmat nu ;tiu…
   Despre clasicele pericole ale societ;;ii umane nu ar trebui s; uit;m niciodat;… ;i ;n genere: gre;elile, deprav;rile, erorile de tot felul ale unei societ;;i pot fi elucidate numai ;n compara;ie, rivalitate chiar cu alte societ;;i, culturi; pot fi v;zute dintr-o parte doar… Istoria corecta lucrurile prin cotropiri ;i distrugerea  celor slabi de c;tre cei puternici – de fapt a;a se „st;rpea” r;ul. Ast;zi ;ns; cu unificarea culturii (globalizarea, distrugerea altor culturi, moduri de via;;…) se poate pierde aceast; proprietate de a ar;ta, vedea gre;elile proprii ;i ale vecinului – din simplul motiv, c; vecinul nu mai este, sau este lumpenizat ;ntr-a;a m;sur;, ca nu poate fi luat ;n considera;ie… ;nc; un argument contra globaliz;rii.


                Doamne, d;-i fiec;ruia dup; merit…


                Concluzii, viziuni, scopuri chiar, s;lb;ticii… paradoxuri…

  C;ut;m s; p;trundem taine, s; supunem teritorii, spa;ii, ;i chiar fiin;e asem;n;toare nou;…, descoperind energii, ating;nd viteze, amplific;nd viziuni, ignor;nd sau accept;nd oameni, metode …
  Dac; ne permitem mai mult; libertate dec;t ne poate societatea oferi, atunci pe cineva lez;m de aceasta…
  Via;a spre deosebire de (medita;ie, ) sens invers nu are – este vectorial; cu un sens numai: ;nainte. Gre;elile, erorile sunt prea definitive ;i vor fi tot mai categorice ;n soarta civiliza;iei cu timpul….
  S; fii ca ;i ceilal;i e o mare fericire, m;car c; cu to;ii tindem s; fim mai buni… relativ (fa;; de cineva).
  Consensul dintre oameni, nivelul (cultura) rela;iilor sociale este una dintre cele mai esen;iale probleme ale civiliza;iei. Rezolv;nd-o, aproape automat pot fi rezolvate problemele ecologice, pot fi amplificate ritmurile, investi;iile, efectul descoperirilor ;tiin;ifice, poate deveni mai sigur; ;i mai cu sens via;a uman;… Men;inerea ordinei mondiale contemporane e foarte scump;: dac; ;ncerc;m f;r; ochiul ;narmat s; vedem c;t; daun; comitem ecologiei, c;t; munc; ;i materie prim;, energii sunt cheltuite ;n z;dar, aiurea … Poate cu diminuarea erorilor, minciunii interumane se vor schimba ;i rela;iile interstatale, militare – vor deveni mai pu;in costisitoare, mai idilice… Asemenea monarhiilor, care cu timpul au r;mas mai mult simbolice.
  Arta de a tr;i – revela;iile oportune si pe m;sur;, lec;iile, ocupa;iile armonios ;mp;r;ite pe durata vie;ii – ne vor scuti de ur;t ;i plictiseal;… ;n ce societate sunt posibile toate astea!?
  Cum de ;mbinat bog;;ia ca valoare cu s;r;cia ca punct de ;nceput, zeroul… F;r; ;el, exemplul omului ;nst;rit, bogat, perfect relativ… f;r; credin;; gloata se preface ;n ceva ur;t, stra;nic…
  Suferin;ele ;i satisfac;iile – limitele lor care-s!? Care-i sensul lor!? C; sunt, nimeni n-o poate nega… Evolu;ie f;r; ambele nu poate fi!
  Bunul sim;, bunele senza;ii ;i sentimente sunt posibile intr-o via;; ce curge ca r;ul de c;mpie, f;cut; cu pa;i mici ;i aten;i… f;r; de zguduiri, tragedii…
  Omul deformeaz; spa;iul, timpul, materia chiar… ;n ce m;sur;!? Acestui om nu i se poate permite, ;ncredin;a spa;iul celorlal;i, comun. Poate tuturor aceasta le este permis…!?
   Omul multipoten;ial – gata s; ;nfrunte orice situa;ie – poate fi preg;tit, sau trebuie s; duc; un mod de via;; serios ce iar cere efortul tuturor  aptitudinilor, voin;ei…!? Societatea polivalent;, care poate face fa;; multor ;ncerc;ri – e cea f;r; falsuri, erori, minciun;…
   Pentru a dep;;i, evita, s;ri peste faza erorii, de;ert;ciunii vie;ii f;r; a o cunoa;te nu vei fi ;n stare a o face…
   Spa;iul ;i timpul cum pot fi ele privite aparte – prostie. ;i dac; ne pare c; ;n spa;iu mai mergem ;i ;napoi, dar s; nu uit;m c; ne pornim unul ;i sosim altul, ;n alt; stare – de fapt mergem ;nainte numai… S; nu c;ut;m paradoxul mersului ;n timpul trecut… C;t despre deformarea spa;iului ;i timpului se poate vorbi, deoarece acestea sunt produse de c;tre for;e nou; necunoscute… St;ri a materiei, spa;iului, energii, viteze nou; neaccesibile… (p;n; c;nd).
  Puterea corupe… De ce? -- Pl;p;nda  fiin;; uman; pierde repede din calit;;i, ca s;-;i ;nchipuie „atotputernicia”, desfr;ul…
  Cei ce ne conduc, posed;, sunt ;i ei oameni cu sl;biciunile ;i avantajele lor – s; fim pruden;i c;t; responsabilitate le oferim, c;te le permitem.
  O lume dup; ;nchipuirea, dup; visarea omeneasc; va fi oare mai bun;!? Poate s; n-o murd;rim, s-o p;str;m pe cea dat;!!!
  Scopul, ;elul de c;tre„;tiu” este definit,  desemnat…!
  Capacitatea omului de a deforma nu numai natura dar ;i adev;rurile va persista mereu… Dac; se va reu;i direc;ionarea, ;ndreptarea voin;ei fiec;ruia  ;n conformitate cu binele societ;;ii, succesul va fi palpabil. Este de ne;mp;cat cu situa;ia, c;nd unii ;i-au asumat minciuna ca mijloc de existen;;, ca profesie chiar…  Ace;tia persist; ca du;mani parazitari… Or;nduirea uman;, spiritul nu se poate ;mp;ca cu a;a ceva… Cred c; acest „socialism”, aceast; „alt; lume” va duce la o suprapopulare…  O reglare a natalit;;ii cred c; v-a fi inevitabil;… Chestii ce ;in de genofond, poten;ialul unui sau altui individ, secretele vie;ii umane ;n curs de descoperire… cred c; vor fi ni;te criterii ;n acest caz… C;t de s;lbatec, rasial sau mai ;tiu eu cum pot ele fi apreciate…

 
                ;ncheiere
  Ast;zi, c;nd lumea con;tientizeaz; o existen;; diferit; de istoria anterioar;, cu succesele ;tiute ;i problemele noi: -- pierderea credin;ei – un mers fatal, ce pare de neschimbat, al civiliza;iei, cu absurdele gusturi, or;nduiri, crime sociale ;i ecologice…; -- criza adev;rurilor ;n sensul pericolului unei lumi unipolare, pierderea speran;elor legate de schimbarea ordinii sociale, c;nd ea ar deveni mai perfect;… f;r; ;ndoieli investi;iile in ;tiin;e sunt cele mai corecte ac;iuni, urm;nd exportul libert;;ilor, democra;iilor, tehnologiilor… Este ur;t t;rgul acesta mondial, aceast; „facere de bani” in a;a mod… -- de parc; se duce un r;zboi… Pretindem de a r;sp;ndi bunuri doar…! Globalizarea ar ;mpiedica experimentul ;ncerc;rii construirii unei societ;;i de alt; natur;, realizarea altui model, exemplu… E foarte serioas; ;ntrebarea alegerii c;ii civiliza;iei: celei umaniste prin egalele, conform meritelor, ;mp;r;iri ale drepturilor, bunurilor, spa;iului, r;spunderilor, libert;;ilor… sau calea fatalismului animalic a  excluderii unora (;i nu numai a celor slabi) din sfera existen;ei… Omenirea a acceptat dreptul egal la vot ca unul din cele mai de succes (cu toate neajunsurile ) principiu ;n realizarea unei drept;;i sociale. De ce nu s-ar accepta principiul unui mai egal (dup; merit) acces la bunurile ob;te;ti !? Ar fi un succes … Poate competi;ia gradelor de dezvoltare social;, modelelor sociale este mai binevenit; dec;t „serioasa” confruntare militar; !?
  Crearea condi;iilor ;n care interesul membrului societ;;ii s; nu fie antagonist fa;; de binele ob;tesc, s; coincid; cu interesul ob;tesc, libertatea ;i munca s; nu fie furate…-- p;n; la un alt grad al demnit;;ii umane… Aceast; vecinic; problem; – evolu;ia, perfec;iunea social; – va fi una fundamental;, deoarece secretul fiin;ei umane este departe de a fi dezv;luit… Dac; acest instrument – moneta electronic; – propus aici ar fi fericita rezolvare… Nu e dec;t a fi un instrument ;n m;na omenirii – el poate fi folosit ;n scopuri diametral opuse… Aceast; „alt; lume” va fi foarte dependent; de politic, de normele sociale, tradi;ii ;i bunul sim;, va avea mai multe calit;;i umane… Poate acest ban ar permite mai multe ;n afar; de crim;!? Poate va fi posibil; o mai just; apreciere a bunurilor, eforturilor…
   „Calea ;n infern este pavat; cu inten;ii bune…” -- a ;tiut-o ;i Marx. Eu, care nu am avut mare treab; aici am ridicat din nenorocirea mea piatra ;i am aruncat-o, a;a cum am putut…