Ei au furat si creierul si gindul,
Ne-au dat o limba noua s-o'nghetim,
Ne-au despartit de mare si de munte,
Vor ca neamul nostru sa nu-l stim,
Cum de-i mai tine si pe dinsi pamantul.
Ei in Seberia din neam au ars,au fript,
Chiar gheata de acolo tine minte,
Cum single fierbinte a topito,
Curgind din ranile muncite de parinte,
Cu palme grele si mozoale din granit.
Au maturat semintele din poduri,
Pe la case se uitau prin geam,
Ei furau si speriau norodul,
Nu auzeau copiii cum plingeau,
Si cam asa au separat norodul.
Infricosati de spaima si cu ura,
De pe pamantul nostru noi fugeam,
Ne ascundeam sa nu se vada urma,
Dar ei de tancuri si de pusti se sprijineau,
Din noi,ca oi au gramadit o turma.
Ne-a ajuns pe noi acuma rindul,
Ne-au dezlipit atunci cind ne uneam,
Au furat si creierul si gindul,
Sa nu fim nimeni,sa nu ne stim de neam,
Apoi usor ne-au cucerit pamintul.