Erai si tu. Erau atatia altii.
In drum spre cer
Era frumos si sfant,
Curgeau paraie line de lumina,
Veneau furtuni stelare,
Si intunericul - un caine vagabond -
Tot incerca sa-ti mistuiasca urma.
Iar undeva
La marginea tristetii
Canta duios din adancimi
Fantana, ce-ti pastra copilaria
cu toate picaturile-i de soare,
si vantul, prins in ierburi de matase,
iti susura enigmele divine,
iar ramul la fereastra
se zbatea a toamna-
tu traiai
din nou aceleasi vieti,
dar mai intens,
mai singur,
mai pribeag,
lasand in urma haine vechi
si praguri,
prinzand la aripi
din dragoste si dor...