Рецензия на «Сонет 154. Уильям Шекспир - Адела Василой» (Адела Василой)
Sonetul 154. William Shakespeare - Adela Vasiloi . Când, obosit de șotii, Cupidon, A poposit sub un copac, degrabă, A hotărăr să tragă-un pui de somn, Și a scăpat unealta sa în iarbă. . Văzând ocazia, ce o visase-n zori, O nimfă, ce trecea pe-acolo-n fugă, A smuls această torță dintre flori, Și-a aruncat-o în pârâu cu ciudă! . Pârâu-acela deveni bazin, Cu apă curativă, fermecată, Și mulți scăpau de boală și venin, Numai amorul nu-l trata vre-odată. . Deși-i vrăjită apa din izvor, Nu-mi izbăvește inima de dor! Адела Василой 15.04.2024 02:22 • Заявить о нарушении
Перейти на страницу произведения |
